Prima grevă a românilor pe un şantier din Roma

Protestatarii, muncitori la negru, au ocupat şantierul şi au cerut salariile restante 15 constructori români au protestat o zi întreagă pe schelele unui şantier din cartierul Tor

Protestatarii, muncitori la negru, au ocupat şantierul şi au cerut salariile restante

15 constructori români au protestat o zi întreagă pe schelele unui şantier din cartierul Tor Pignattara, la Roma.

Protestatarii, muncitori la negru, au ocupat şantierul şi au cerut salariile restante, care se ridicau la frumoasa cifră de 25.000 de euro, afişând mai multe pancarte într-o italiană aproximativă: "Noi nu lucrăm pentru a deveni bogaţi, ci pentru a supravieţui"; "Nu este o infracţiune să-ţi ceri salariul. Vrem banii!". "Copiii noştri trebuie să mănânce". Este prima grevă făcută vreodată de muncitori români în Italia.

"Muncim de două luni fără salarii"

Şantierul cu pricina fusese deschis pe 4 ianuarie. Timp de două luni, lucrătorii români au primit doar un avans de 400 de euro. 12 ore pe zi de muncă, inclusiv duminica, pentru că firma de construcţii se grăbea să termine. Vineri, zidarii români au scris cu vopsea câteva pancarte, s-au urcat pe schelă şi au anunţat că nu pleacă până nu sunt plătiţi. Obiceiul patronilor de a nu-i plăti pe muncitori este foarte răspândit în Italia, mai ales când muncitorii sunt străini fără acte. Până anul trecut, un asemenea protest s-ar fi terminat cu expulzarea românilor şi o mustrare a angajatorului. Acum, românii sunt comunitari şi, chiar dacă greviştii de pe şantier nu au acte, ei nu mai pot fi expulzaţi. Antreprenorul general, firma care a contractat lucrarea şi a dat-o în subantrepriză, va plăti câte 3.000 de euro amendă pentru fiecare muncitor la negru şi câte 150 de euro pentru fiecare zi muncită fără contract. Complice la neplata salariilor este firma subantreprenoare, care a dispărut de 15 zile. Contactul se ţine prin telefon. Românii ştiu că "patronul" se numeşte Raffaele sau Raffaello. Inspectorii de muncă, alertaţi de greva muncitorilor români, au sosit pe şantier şi l-au sunat pe "domnul Raffaele", pentru a rezolva doleanţele zidarilor români căţăraţi pe schele. "Domnul Raffaele" a răspuns că "nu are timp de pierdut". "Muncim de două luni fără salarii", scandau de pe schele românii, în timp ce în stradă protestau soţiile şi copiii lor. Vineri era zi de plată. În total, românii aveau de primit 25.000 de euro.

"Nu facem acte de caritate"

Pe lângă inspectorii de muncă, pe şantier a venit poliţia, carabinierii, pompierii, reprezentanţi ai primăriei, sindicate, chiar şi un grup de militanţi no-global. Într-un târziu a apărut şi administratorul firmei antreprenoare, Angelo Altomare, care a plătit pe loc salariile restante. Încolţit de inspectori, a promis că angajează şapte dintre români. De ce nu pe toţi?, l-au întrebat inspectorii. "Nu facem acte de caritate", a fost răspunsul stupefiant al "patronului".

"Ocuparea şantierului - a comentat Anna Pizzo, consilier regional pentru mediu şi muncă - ne dovedeşte o contradicţie: nu ajunge să devii sub toate efectele cetăţean al Uniunii Europene pentru a avea drepturile garantate. Românii continuă să fie superexploataţi şi subplătiţi în Italia".

Peppe Mariani (din partidul Verdi Italiani), preşedintele Comisiei de Muncă şi Oportunităţi Egale din Regiunea Lazio, a dat publicităţii un comunicat de solidaritate cu românii grevişti: "Ocuparea şantierului de la Tor Pignattara (Roma) de către un grup de lucrători români este încă o probă a stării de degradare în care se află lumea muncii din oraşul nostru. Absenţa aproape totală a controalelor şi în primul rând obişnuinţa consolidată a angajatorilor de a descărca costurile de producţie asupra unor subiecţi şantajabili, în particular pe imigranţi, exprimă din păcate normalitatea la care sunt condamnaţi precarii din această ţară.

Faptul că de data aceasta au fost chiar lucrătorii imigranţi cei care au rupt tăcerea, reclamând pe drept plata salariilor lor (pe care nu le primesc de două luni) şi denunţând situaţia de totală neregularitate în care se află, trebuie să ne împingă să luăm serios în considerare această situaţie explozivă despre care politica instituţională nu reuşeşte să spună nimic (...). Exprim susţinerea mea maximă pentru aceşti lucrători, cerând primarului şi autorităţilor competente să clarifice imediat situaţia şi să ia măsuri care să ofere răspunsuri acestor lucrători".