Presedintele Bush a pregatit razboiul impotriva Irakului inca din 2001

* Seful executivului american a tinut acest lucru secret chiar si fata de unii din colaboratorii sai cei mai apropiati * Aflat la comanda trupelor din Afganistan, generalul Tommy Franks ar fi izbucnit "intr-un torent de injuraturi", cand i s-a ordonat sa intocmeasca planul de interventii antiirakiene * Secretarul de stat Colin Powell - impotriva "gestapovistilor de la Pentagon"

Inca in noiembrie 2001, la mai putin de doua luni dupa ce fortele americane au pornit operatia de pedepsire a talibanilor din Afganistan, presedintele Bush a ordonat, in cel mai mare secret, pregatirea planurilor pentru o interventie militara in Irak, fiind insa atat de constient de posibilele reactii incat a tinut acest lucru ascuns chiar fata de unii din colaboratorii sai cei mai apropiati. Dezvaluirile, menite sa produca senzatie, sunt cuprinse in noua carte, Plan of Attack (Planul de atac), a celebrului ziarist Bob Woodward, cel care, impreuna cu colegul sau de la "Washington Post", Carl Bernstein, a declansat, in 1972, afacerea Watergate, cel mai mare scandal politic din istoria Americii, soldat in final cu demisia lui Nixon. Presedintele s-a temut, afirma Woodward, ca daca se va afla ca in vreme ce America e angrenata intr-un razboi se pregateste sa porneasca un altul, atunci opinia publica il va invinui de atitudine agresiva. Inca de la inceputul mandatului sau, Bush s-a aflat sub presiunea vicepresedintelui Dick Cheney, obsedat de chestiunea inlaturarii de la putere a lui Saddam Hussein, desi, dupa atacurile teroriste din 11 septembrie, distrugerea retelei Al-Qaida se impunea ca prioritatea nr. 1 a Americii. In ziua de 21 noiembrie 2001, Bush i-ar fi dat dispozitii ministrului apararii Donald Rumsfeld sa puna la punct planurile interventiei in Irak, sfatuindu-l sa nu comunice pentru moment aceasta dispozitie nici macar directorului CIA, George Tenet. Mai mult, nici Condoleezza Rice, principalul sfatuitor in materie de securitate al presedintelui, nu ar fi fost pe deplin informata. Intr-o lunga convorbire cu Woodward, Bush i-ar fi marturisit sa orice indiscretie ar fi provocat o imensa neliniste pe plan international si ar fi dat nastere la nenumarate speculatii pe plan intern. Cel in sarcina caruia a cazut intocmirea planurilor a fost generalul Tommy Franks, care pe atunci se afla la comanda trupelor din Afganistan. Siderat de primirea unui asemenea ordin in momentul cand era prins pana peste cap intr-un alt conflict, acesta ar fi izbucnit "intr-un torent de injuraturi", dar, pana la urma, neavand incotro, s-a supus. Secretarul de stat Colin Powell nu ar fi fost deloc de acord cu ideea interventiei impotriva Irakului, socotind ca "febra razboinica" a lui Cheney impinge America intr-un conflict de care nu are nevoie. "Uneori, in discutiile cu prietenii sai cei mai apropiati, Powell era aproape disperat" - scrie Woodward, secretarul de stat neezitand sa utilizeze termenii cei mai duri la adresa lui Cheney si a "biroului gestapovist" de la Pentagon. Cartea se opreste si asupra problemei presupuselor arme irakiene de distrugere in masa, sustinand ca in decembrie 2002 Bush ar fi fost "stupefiat" de putinatatea dovezilor pe care i le-ar fi prezentat directorul CIA, desi acesta s-ar fi grabit sa-l asigure ca dovezile vor fi gasite. In discutiile cu Woodward, presedintele ar fi declarat ca "pe biroul meu nu s-au aflat planuri de razboi", declaratie pe care comentatoarea ziarului "New York Times" Maureen Dowd o pune, insa, pe acelasi plan cu faimoasele afirmatii ale lui Bill Clinton in legatura cu afacerea Lewinsky: "Nu am avut relatii sexuale cu acea femeie".