Preotul "Shaolin", părintele jandarmilor

Băcăuanul Iulian Ichim este preot, dar viaţa a făcut să lucreze în Ministerul Administraţiei şi Internelor. Mai întâi a fost seminarul, pe care l-a făcut la Neamţ şi la Roman, apoi

Băcăuanul Iulian Ichim este preot, dar viaţa a făcut să lucreze în Ministerul Administraţiei şi Internelor. Mai întâi a fost seminarul, pe care l-a făcut la Neamţ şi la Roman, apoi facultatea, la Iaşi. Înainte de a a ajunge la jandarmi, a avut două parohii: una la Giurgiuana, "o parohie mare, în care nu stătea niciodată prea mult un preot. Erau opt sate pe două judeţe, fără lumină. Am stat şi am băgat lumină în sat. A fost greu. Cum să nu fie lumină în Biserică?!", şi la Enăcheşti. În 2001, a fost numit de Episcopie preot la jandarmi pentru asistenţa religioasă şi psihomorală a jandarmilor şi familiilor lor. Nu avea unde sluji. "Era un foişor şi mult teren. Proiect de Biserică aveau făcut deja de comandantul de aici." Acum îi pare rău că nu a făcut Casa Domnului puţin mai mare, căci e neîncăpătoare. "La slujbele speciale, de 12 ori pe an, stă lumea pe platou, aici, afară." Doi ani a fost pe statele de plată ale Episcopiei şi după ce şi-a dat toate examenele la Bucureşti a fost angajat de MAI.
"La perete! Nu mişca că trag!"
Povestea, în urma căreia şi-a primit porecla de "Părintele Shaolin", e veche, de câţiva ani. Părintele Ichim era student la "Spiru Haret" şi acum doi ani mergea la un examen. A auzit ţipetele unei femei, i-a ascultat povestea cu cei trei vlăjgani care au tâlhărit-o şi a plecat în căutarea lor. I-a urmărit pe după colţurile blocurilor. I-a prins la o casă de amanet. Îşi aminteşte că pe primul l-a înşfăcat de curea şi l-a urcat scările, intrând în magazin. "
Jandarmeria, nu mişcaţi că trag!
, dar eu nu aveam pistol la mine.
Nu mişca! La perete!
" Pentru că nu avea şi reclamantul, s-a întors unde a întâlnit-o pe femeie şi i-a rugat pe trecători să o trimită la Poliţie, dacă o găsesc. Cazul a fost rezolvat. Nu e singurul caz când lecţiile de karate luate în liceu şi insigna de jandarm i-au fost de ajutor părintelui. "În autobuz, 6-7 ţigani şi vreo 3 ţigănci. Taxatoarea le-a cerut să ia bilete.
Ce vrei, fă, că te tai!
, zice ţiganul la casieriţă. Nimeni nu se băga. Am scos telefonul şi m-am făcut că vorbesc la el şi am scos şi legitimaţia.
Jandarmeria! Hai, actele la control
şi ziceam la telefon să vină jandarmii.
Da, acolo, în faţă la Precista. Blocaţi autobuzul!
S-au speriat tare atunci. Au scos bilet şi s-au potolit!" Râde când îşi aminteşte. Recunoaşte că şi acum mai merge la sală pentru "trup, lăcaşul sufletului".