Predarea cheilor din Zambaccian

înţeles în cadrul discuţiilor cu preşedintele Băsescu în privinţa adoptării ordonanţei DNA, iar Adrian Năstase s-a predat, în cele din urmă, plenului Camerei, cel care are puterea să

înţeles în cadrul discuţiilor cu preşedintele Băsescu în privinţa adoptării ordonanţei DNA, iar Adrian Năstase s-a predat, în cele din urmă, plenului Camerei, cel care are puterea să decidă dacă încuviinţează sau nu cererea de percheziţie. Faţă de săptămâna trecută, lucrurile au evoluat dramatic. Procurorii au arătat că sunt decişi să meargă până în pânzele albe găsind căi de a continua anchetele. Monica Macovei nu a reformulat cererea de percheziţie, dar în Biroul Permanent al Camerei s-a stabilit, inclusiv cu votul lui Adrian Năstase, să se dea drumul procedurilor regulamentare în acest caz. Nici vorbă să se mai discute câte semnături şi câte ştampile sunt pe scrisoarea Ministerului Justiţiei. La Cotroceni, mai era puţin şi se dansa Hora Unirii, dacă nu şi Periniţa, atâta concordie nemaifiind văzută la Palat nici în vremurile de glorie ale lui Ion Iliescu, părintele teoriei privind guvernarea prin consens. Alta era muzica după respingerea ordonanţei DNA în Senat. PSD tuna şi fugera pe tema răzbunărilor politice ale actualei majorităţi la adresa sa, apărând în postura mielului blând, dus la tăiere de cruda putere portocalie, în hohotele sardonice ale şefului statului. Se vorbea cu lacrimi în ochi de sfânta Constituţiune, de abuzurile mârşave, de caracterul inacceptabil al ordonanţei. Comedia s-a jucat în faţa unui public românesc avizat, care a învăţat de mult să nu mai transforme bâlciul în tragedie. Însă, la Bruxelles, piesa a căzut cum nu se poate mai prost. Mesajul trimis de politicienii români le-a făcut europenilor părul măciucă. Respingerea ordonanţei DNA a echivalat cu abandonarea luptei anticorupţie, aruncându-se peste bord întreg procesul de integrare. Inamicii aderării României la termen ar fi rămas fără slujbă pentru că lucrurile deveneau clare: dacă românii înşişi nu vor, ce rost mai are să-i vârâm noi cu forţa în UE? Aceeaşi imagine devastatoare şi în cazul retrimiterii cererii de percheziţie în afacerea Zambaccian. A părut cât se poate de evident că era o încercare de obstrucţie care nu avea nimic de a face cu aspectele constituţionale. Din toată afacerea, cea mai mare notă de plată a căzut pe capul PSD. Partidul a fost perceput că se agaţă cu ghearele şi cu dinţii pentru a bloca mersul unei anchete care vizează înalţi demnitari din fosta sa guvernare. Probabil, întreaga conducere a partidului ar fi fericită dacă Adrian Năstase ar mai face un pas înapoi şi i-ar lăsa să răsufle uşuraţi. Pentru că pierderile de imagine sunt uriaşe, nimeni nu va mai vrea să apară că se opune anchetelor. C.V. Tudor a bătut palma cu Traian Băsescu, la fel Dan Voiculescu. Politic, nu este profitabil pentru nimeni să se angajeze împotriva DNA. De aici şi consensul. Juridic, procurorii au responsabilitatea să-şi dovedească acuzaţiile, altfel campania anticorupţie se întoarce de unde a plecat.