Preafericitul Parinte Teoctist s-a rugat alaturi de sutele de credinciosi pentru viata jurnalistilor rapiti

Sfasiate de durere, familiile celor rapiti au primit binecuvantarea Patriarhului

Sute de credinciosi, tineri, batrani, copii. Oameni cazuti in genunchi, cu lacrimi in ochi, se rugau, isi faceau cruce, suspinau. Lumanari aprinse. Alaturi de crengute de salcie, la pieptul tuturor stateau, la adapost, portretele celor trei ziaristi romani rapiti in Irak: Marie Jeanne Ion, Sorin Dumitru Miscoci si Ovidiu Ohanesian. Curtea Patriarhiei Romane era plina, ieri, de credinciosii veniti sa se roage la Sfanta Liturghie de Florii pentru viata lor. Nu au lipsit familiile ziaristilor. "Un om bun si harnic, un om care, iata a tinut sa-si faca meseria mai mult decat orice, oricare au fost conditiile. Speram, cu ajutorul lui Dumnezeu sa il aducem acasa. Va multumim ca sunteti alaturi de noi". Cu ochii stinsi de atata plans, tremuranda, mama lui Sorin Dumitru Miscoci, cameramanul de la Prima TV, s-a rugat, ieri, pentru fiul ei. La fiecare cuvant care-i aducea in minte imaginea "copilului" mama plangea, nu se putea opri. Alaturi i-a stat in permanenta tatal lui Sorin, care o imbarbata: "Gata, nu mai plange. Ne doare, ne doare cumplit. Suntem foarte speriati, dar mergem cu Dumnezeu inainte si cu speranta ca il vom avea din nou acasa. Oamenii au stat afara, s-au asezat pe jos si s-au rugat. Cuvantul Patriarhului Teoctist s-a auzit in inimile tuturor: "Sa ne rugam pentru ziaristii romani care se afla inchisi in temnita. Bunul Dumnezeu sa-i izbaveasca pe ei. Pe credinciosul popor roman de pretutindeni sa-l pomeneasca Bunul Dumnezeu intru Imparatia Sa". Familiile celor trei ziaristi au ingenuncheat si au fost binecuvantate de Sfantul Patriarh Teoctist. Parintele s-a rugat pentru sanatatea ziaristilor, s-a rugat ca ei sa scape cu bine din aceasta grea incercare si le-a multumit ziaristilor pentru sprijinul fata de colegii de breasla. Patriarhul i-a indemnat pe toti romanii sa se roage pentru viata lor. Cu totii, de la mic la mare, credinciosii s-au solidarizat in numele lor. Ei se auzeau spunand: "Sper sa vina acasa, saracii! Sunt nevinovati. Nu s-au dus acolo ca sa faca vreun rau. Au si ei un serviciu ca toata lumea, insa foarte periculos. Asa a vrut Dumnezeu, dar Dumnezeu e mare!".