"Practic hipnoza si am cunoscut desprinderea corporala"

ne marturiseste actorul Florin Zamfirescu, rectorul Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica

- Daca "lumea e o scena", suntem, noi toti, actori? - Asta a spus-o Shakespeare si noi sesizam astazi, din ce in ce mai mult, in limbajul nostru cotidian, accesorii ale scenei. Se spune "trebuie sa facem un scenariu", "exista scenarii", "actorii dramei" au fost cutare si cutare, cum se scrie prin ziare despre un accident. Adica, termenii din scena au patruns in viata de toate zilele. Ca sa nu mai vorbim ca, de obicei, viata bate filmul. Viata bate imaginatia. Scenele cele mai teribile de teatru adevarat sunt in viata. Deci, oamenii nu mai sunt doar acei impasibili spectatori care stau si se mira cum Clitemnestra l-a omorat pe Menelau. Ei participa la dramele si la intamplarile teribile care se petrec astazi. Teatrul e in strada, noi suntem actorii lui si e bine sa-i cunoastem mecanismele. - Cei mai buni actori sunt, cum se spune adesea, politicienii? - Eu cred, dimpotriva, ca politicienii sunt cei mai prosti actori! As asimila politicienii cu vedetele. Vedeta nu este neaparat un actor, este cel care se face foarte cunoscut. Silvester Stallone a fost premiat, acum cativa ani, in America, cu titlul de "Cel mai prost actor al anului", el fiind insa cea mai mare vedeta in acel moment. Politicienii nostri ar fi vedetele momentului. - Sa le acordam si lor "Zmeura rosie"?! - Da, ar fi o idee. Nu vreau sa fiu rau cu nimeni, dar politicienii nostri, prin faptul ca sunt cunoscuti - si sunt asadar vedete -, fac un fel de teatru. Uneori vizibil, uneori foarte bine jucat. In asa fel incat ne si conving. - Pentru a fi si mai buni, ar trebui sa ia, si ei, ceva lectii de actorie?! - Fara doar si poate! Toate meseriile din ziua de azi, de la profesor la preot, la politician, la avocat, la medic, la ce doriti dumneavoastra, toate meseriile deci au nevoie de un studiu special, mai ales de vorbire, de exprimare. Asadar, din zona teatrului. Tocmai pentru ca este atat de importanta comunicarea. Si ea se face, in primul rand, verbal. Dar nu numai. Exista si pozitii, atitudini absolut necesar de a fi studiate, pentru ca omul sa fie convingator, sa fie credibil. Si toate astea vin din sfera teatrului. - Ati fost contactat pentru asemenea sfaturi de bine? - Eu eram si sunt ocupat. Apoi, am eu lectiile mele la Universitate, am studentii mei si nu m-as ocupa niciodata de alta zona de profesorat. - Fie ca vreti, fie ca nu vreti, cartea dvs. "Actorie sau magie" poate fi un indreptar folositor in acest sens. - Cartea are vreo 40 de capitole. Nu-i o carte mare, dar e scrisa cu zgarcenie, pentru a nu deveni literatura, incercand sa fie cat mai condensata, cu exemplele la minimum, nu la maximum. Cuprinde si niste teste-grila, datorita carora oricine poate sa-si dea seama, singur, daca poate sa faca aceasta meserie, de actor, daca il intereseaza cu adevarat sau doar i se pare. De aceea mi-am si permis, in finalul cartii, sa spun ca este o carte pentru om, si nu pentru o meserie anume, pentru actori. Fiindca, din aceasta zona, a artei actorului, pot veni descoperiri si revelatii la fel de importante ca descoperirile din medicina - care il salveaza pe om de la nu stiu ce boli incurabile - sau din fizica. Or, este momentul ca si din aceasta zona, a artei actorului, sa vina asemenea descoperiri. - Asadar, actorie sau magie? - Cartea mea se cheama "Actorie sau magie" fara semnul intrebarii. Fac in ea afirmatia ca singura forma reala de magie (magie insemnand relatia intre doua persoane, si nu mutarea obiectelor din loc, insemnand producerea unor fenomene psihice, nu fizice) este arta actorului. Dezvaluirile sunt rodul unor observatii facute de mine de-a lungul anilor. Banuiesc ca aceasta carte nu va avea critici, fiind vorba de o experienta si o marturisire, despre care nimeni n-ar putea sa spuna ceva. Facand o comparatie, ce-as putea spune eu despre marturisirile unui cosmonaut? El merge undeva, in spatiu, si descrie ce-a vazut. Eu, cititorul, pot spune doar ca n-am inteles ce ne-a descris ori explicat. Dar in nici un caz ca nu sunt de acord cu el. Fiindca el a vazut. Despre asta este vorba. Despre o cercetare. - Actoria, spuneti dvs., este magia perfecta. Magia alba sau neagra ce sunt? - Ar fi mult de vorbit aici. Nu pot spune ca magia alba sau magia neagra nu exista. Exista. Magia alba vrea sa spuna ca face binele, cea neagra, ca face raul. Mijloacele de actiune ale celor doua magii sunt aceleasi. Si este aici un fel de magie. Magie malefica, apoi magia care alunga energiile malefice si care, chipurile, vine sa ma vindece pe mine, facand insa rau in alta parte. Este o zona pe care o cunosc destul de bine, o pot practica... Este o zona care m-a fascinat intr-o perioada. Stiu ce inseamna duhurile din jurul nostru. Stiu ca ele exista. Dupa cum exista si viata de dincolo. Noi avem un corp viu si credem ca este normal sa fie asa. Pe urma vedem un corp mort, care nu mai misca. Si ni se pare ca este acelasi. Dar nu-i asa. A pierit, s-a desprins, doar spiritul din el, nu functionalitatea lui. Toti vom afla aceasta realitate. Fiecare, la momentul trecerii sale dincolo de fiinta. - Ati avut experiente paranormale? - Da. Multe. Practic hipnoza. Cunosc la modul practic desprinderea corporala. - Si ati comunicat cu vreun spirit? - Da. Toti avem un dublu, un arheu, un inger pazitor, un frate geaman de care depindem si care... depinde, la randul lui, de actiunile noastre fizice sau psihice. Noi evoluam impreuna... Cunoasteti "forta rugaciunii" facute in fata candelei. De fapt, aceasta forta se datoreaza contactului, prin punctul remanent de sub pleoape, din cauza flacarii, cu "dublul" despre care vorbeam. Dorinta puternica, declansata de suferinta, boala sau suparare, sau datorita bucuriei, realizeaza instantaneu acel contact cu lumea unde se produc fenomenele. A sesiza fenomene care nu au nimic comun cu forma instituita a credintei nu este blasfemie. Au fost arderi pe rug criminale de-a lungul veacurilor, au fost excomunicari, dar timpul ne-a dovedit ca vine randul cate unei descoperiri care schimba, macar putin, unghiul de vedere avut anterior. Accesul la "zone superioare" va innobila fiintele atat de entropice care suntem. - Revenind la teatru. De ce are atata audienta divertismentul tip Garcea? - Fiindca activitatea scenica are mai multe tipuri de spectatori. Avand si aceasta calitate: de a face oamenii sa se relaxeze, sa se destinda. Noi trebuie sa avem grija sa nu ramana doar asta singura forma de manifestare scenica. Oamenii vin si la comedii, la reviste muzicale, la spectacole de gaguri. Vin sa se amuze, sa se relaxeze. Dupa munca, omul are nevoie de relaxare. Teatrul nu inseamna insa numai asta. Inseamna si o anumita forma de magie. - An de an, bat la poarta teatrelor sute de absolventi-actori. Putem vorbi de o... inflatie? - Da. Circa 250 de absolventi de la actorie, anual, e mult prea mult. De aici, pierde omul si castiga teatrul. Teatrul are posibilitatea de a selectiona, din foarte multi - ceea ce este benefic -, iar oamenii risca sa faca facultatea si, daca nu sunt competitivi, sa o fi facut, daca nu degeaba, pentru a practica meserii pe langa cea de scena. Sunt prestatori TV, scriu la ziare, sunt creatori de trupe particulare. Se vor descurca. Dar, de la un moment dat, candidatii vor scadea numeric, in asa fel incat, in sistem de selectie naturala, vor fi atatia absolventi cat e necesar.