Potenţialul de Lumină

Inegali în timpul vieţii, oamenii sunt egali în faţa morţii. Creştinismul a adus prin jertfa lui Hristos o nouă dimensiune vieţii şi a repoziţionat frica omului faţă de moarte.

Inegali în timpul vieţii, oamenii sunt egali în faţa morţii. Creştinismul a adus prin jertfa lui Hristos o nouă dimensiune vieţii şi a repoziţionat frica omului faţă de moarte.

Prea multe sunt încercările care ne macină zilnic. Românii au avut parte, în ultimii ani, de schimbări abrupte, de convulsii sociale şi politice majore. Ce rămâne din toate astea, ne putem întreba în aceste zile în care pacea ar trebui să ne fie cuvântul de ordine? Pentru creştin, aşa cum frica de moarte este învinsă de credinţa în Înviere, tot astfel tulburările zilei sunt şi pot fi îmbunate prin recentrarea întru Hristos. Cea mai mare sărbătoare creştină, Paştele, aduce anual această maximă re-centrare în prim-planul vieţii fiecăruia. A fi orientat către centrul tău, către Hristos, care este în inima ta, poate fi salvarea din tot ceea ce înseamnă vârtej al sorţii şi viaţă curentă bulversa(n)tă. Un om orientat este un altfel de om.

Întâlnim adesea în scrierile sacre legate de Înviere cuvântul bucurie. Ca orice lucru asociat cu cele sfinte, este o bucurie trăită, pe care cel ce ştie a-şi regăsi centrul fiinţei sale reale o simte din plin. Marii mistici au fost realmente invadaţi de această trăire a bucuriei întâlnirii lăuntrice cu Hristos. Unii au ajuns să se adreseze oricui, precum Sf. Serafim de Sarov, prin cuvintele "Bucuria mea!"...

Da, românii au trecut prin mari încercări în ultimii ani. Mulţi au şi plecat din ţară pe meleaguri străine, unde financiar câştigă mai bine. Cu toţii însă revenim la matcă în aceste zile, ne petrecem sărbătoarea Paştelui alături de cei dragi. Dar nu este vorba numai despre familie ori despre comuniunea cu cei de o credinţă cu tine, indiferent cum şi cât înţeleg oamenii prin credinţa creştină. Pentru fiecare dintre noi există şansa comuniunii întru Hristos cu toţi semenii. A trăi în comuniune cu oamenii pe care nu-i agreezi este una dintre cele mai mari provocări aduse de creştinism. A vedea partea de Cer până şi în duşman - acea lumină hristică prezentă fie că o ştie, fie că nu, fie că vrea, fie că nu o vrea - nu-i deloc un lucru uşor... Iată o mare provocare adresată fiecăruia în parte şi tuturora deopotrivă.

În fond, Paştele este sărbătoarea care redeşteaptă în noi înşine potenţialul de lumină nedescoperit încă. Există în lăuntrul nostru un mănunchi de lumini potenţiale pe care le ignorăm. Maturizarea lui Hristos aflat în inima noastră cultivă la maximum acest potenţial - luminile devin Lumina care explodează dinspre orizontul posibilului spre bucuria realizării. Orice mic pas, fie el şi spre o minimă sărbătorire împreună cu cei dragi, înseamnă un strop în plus din această Lumină, astfel încât suntem îndreptăţiţi să rostim: HRISTOS A ÎNVIAT !