Postaderare, în loc de integrare

>> A alerga doar pentru a ajunge pe cineva vine împotriva ideii de strategie. Un document care, deocamdată, se dezbate în spatele uşilor închise - Strategia de postaderare a României,

>> A alerga doar pentru a ajunge pe cineva vine împotriva ideii de strategie.

Un document care, deocamdată, se dezbate în spatele uşilor închise - Strategia de postaderare a României, elaborată de un grup de experţi de la Academia Română, guvern şi BNR - arată că vom continua şi în următorii ani să ne peticim sacii, în loc să-i umplem cu marfă şi să-i urcăm în căruţă.

Pe termen scurt, singurul obiectiv concret, pierdut în noianul de deziderate optimiste, constă în diminuarea decalajelor existente acum între România şi media Uniunii Europene. Postaderare, nu integrare. Desigur, discrepanţele sunt în unele cazuri surprinzătoare, şi UE ar trebui să stea câţiva ani pe loc ca noi să o putem ajunge din urmă, cel puţin din punct de vedere economic.

Dar a alerga numai pentru a ajunge pe cineva din urmă, fie vorba chiar şi de Uniunea Europeană, vine cumva împotriva ideii de strategie. E ca şi cum ai pleca în concediu la mare cu maşina şi, în loc să îţi propui o oră de sosire, te iei la întrecere cu partenerii de trafic, devenind mai importantă viteza, depăşirea, decât însuşi concediul.

Generalistă şi mult prea optimistă, Strategia nu trasează sarcini cuiva anume, ci adună la un loc marile deziderate ale românilor, transformându-le în "obiective", fără măcar să răspundă la întrebarea: "Totuşi, cum va arăta România peste şase-şapte ani?". Foarte probabil, va fi mai mult "postaderată" decât "integrată" în UE, câtă vreme se întrevede doar că vom fi ceva "mai aproape" de medie.

Abia pentru termenul, deocamdată de domeniul SF, 2020 se preconizează "România, stat membru performant al UE". Ce vom face până atunci? Avem multe obiective, unele putând să pară cam ciudate. Trecerea de la televiziunea analogică la cea digitală va avea loc abia în 2012, iar atingerea unei rate de ocupare a forţei de muncă de 58% va avea loc în 2010.

La moneda euro - ştiam deja - vom trece în 2014. Interesant este că s-au stabilit ca obiective "reducerea impozitării muncii" şi "reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie". Altfel spus, ar trebui să avem salarii mai mari, deoarece impozitele vor fi mai mici, iar în acelaşi timp, nu vom mai munci din zori până-n seară ca să ne asigurăm minimul unui trai decent.

Vom avea timp, adică, şi pentru o viaţă de familie ca lumea. Iar dacă ne vom hotărî să ne lansăm într-o afacere pe cont propriu va fi şi mai bine: regim fiscal predictibil, riscuri minime, mediu stabil. Dacă toate aceste obiective nu se vor pune în practică, nu vom putea trage pe nimeni la răspundere, pentru că Strategia nu alocă nici merite, nici responsabilităţi.La capitolul social, perspectivele nu sunt deloc favorabile. Mai multe amănunte, în ziarul "Adevărul" de mâine.