Pomană fiscală pe acţiuni
0Pe ultima sută de metri a anului trecut, când românul alerga să-şi facă ultimele cumpărături de sărbători, guvernul ticluia una dintre cele mai perverse ordonanţe ale lui 2005. Actul a fost
Pe ultima sută de metri a anului trecut, când românul alerga să-şi facă ultimele cumpărături de sărbători, guvernul ticluia una dintre cele mai perverse ordonanţe ale lui 2005. Actul a fost aprobat într-o perioadă când interesul opiniei publice pentru politică şi economie ajunsese la minim. Textul ordonanţei nu a fost încă publicat în Monitorul Oficial, dar Ministerul Finanţelor a trecut la pregătirea aplicării sale. Vor ajunge astfel "pe zero" toţi coloşii ţinuţi până acum artificial în viaţă cu subvenţii, reeşalonări şi tot soiul de stimulente bugetare suportate de contribuabili.
Lista societăţilor care se vor înfrupta din pomana guvernamentală este cât se poate de variată. Găsim aici aproape defunctele Companii Naţionale ale Huile şi Lignitului, la comun cu bucăţi din fostul CFR, Electrica SA şi Termoelectrica, ale căror datorii însumate depăşesc lejer miliardul de euro. Iertarea de dări a acestora se va face printr-un procedeu care încalcă toate legile concurenţiale atât din România, cât şi din Uniunea Europeană.
Găurile financiare vor fi transformate în acţiuni, sub forma unui aport de fonduri al statului. Concret, statul îşi va creşte cota de participare într-o serie de afaceri păguboase, de care se va chinui mai târziu să scape.
Pierderea este una dublă, bugetul fiind şi el afectat prin nerecuperarea pagubelor. Întregul efort financiar va fi suportat din banii pe care contribuabilii îi varsă lună de lună în vistieria publică.
Exact aceeaşi metodă a fost luată în discuţie atunci când datoria societăţii RAFO Oneşti ajunsese la o cifră astronomică. Propunerea a generat proteste, inclusiv din tabăra lui Bodu şi compania. Ca argument suprem la vremea respectivă a fost invocată Uniunea Europeană, care ne-ar fi urechiat serios pentru o astfel de decizie.
O diferenţă exista totuşi între situaţia de atunci şi cea de acum: statutul datornicului. RAFO era o firmă privată, care făcuse datorii din cauza tunurilor financiare ale fostei conduceri şi ale firmelor care au căpuşat-o. Lăsată să funcţioneze în mod corect, aceasta ar fi devenit profitabilă, cum de altfel s-a şi întâmplat după revânzare. În cazul firmelor de stat, acestea sunt bucăţi din fostele regii, care au moştenit datorii mărite precum bulgărele de zăpadă pornit la vale. Conducerile companiilor nou-înfiinţate şi-au tras salarii de neam prost, au investit în sedii şi maşini de lux, iar de rentabilizare nu s-au mai ocupat.
Sistemul de funcţionare a acestor coloşi industriali face inutil ploconul venit de la guvern. În următoarele şase luni, societăţile respective vor continua să sape găuri în buget. Fără să fie dublată de o privatizare imediată a datornicilor, măsura Ministerului Finanţelor va însemna doar o povară pe umerii contribuabililor. Încă una în plus.
Se încarcă comentariile...
