Poluarea poate fi îngropată!

Stocarea dioxidului de carbon în puţurile de petrol şi gaz epuizate ar reduce efectele încălzirii globale Îngroparea în pământ a dioxidului de carbon (CO2), principalul gaz cu efect

Stocarea dioxidului de carbon în puţurile de petrol şi gaz epuizate ar reduce efectele încălzirii globale

Îngroparea în pământ a dioxidului de carbon (CO2), principalul gaz cu efect de seră, poate fi soluţia optimă pentru domolirea încălzirii accentuate a climei. Deşi experţii în domeniul energiei sunt încrezători în viitorul acestei soluţii încă experimentale, ecologiştii o privesc cu o oarecare suspiciune.

Prin această nouă tehnologie, CO2 ar urma să fie injectat în puţurile de petrol sau de gaz epuizate. Înainte de îngropare, s-ar proceda la lichefierea gazului. Odată injectat, CO2 nu va mai putea contribui la creşterea încălzirii globale.

Utilizat încă de multe decenii pentru recuperarea asistată a petrolului, acest procedeu reprezintă, după părerea specialiştilor americani, una dintre metodele cele mai promiţătoare pentru lupta împotriva încălzirii planetare. "CO2 este principalul gaz responsabil de producerea efectului de seră, iar cantităţile prezente actualmente în atmosferă cresc foarte repede", explică Dag Nummedal, directorul Institutului de Cercetare Energetică a Universităţii din Wyoming.

"De vreo cinci ani, comunitatea internaţională încearcă să se pună de acord asupra modalităţilor de a elimina CO2 din atmosferă, în cel mai raţional, mai economic şi mai puţin nociv mod cu putinţă. Cea mai bună propunere rămâne ideea de a-l stoca în pământ.

Puţurile de petrol şi de gaz epuizate constituie la ora actuală cel mai bun loc pentru a realiza acest proces. Pe termen lung, proiectul vizează să încurajeze dezvoltarea industriei private în ceea ce priveşte sechestrarea gazului", adaugă Nummedal.

În pământ, pentru totdeauna Gazul va fi comprimat şi injectat sub formă lichidă, printr-o canalizare. "El va putea rămâne acolo timp îndelungat deoarece rezervoarele în discuţie au adăpostit petrol şi metan milioane de ani", precizează Susan Horvoka, cercetătoare la Universitatea din Texas. Când rezervoarele naturale (puţurile de petrol goale) vor fi reumplute, se va astupa bine deschizătura.

"Obiectivul este ca aceste puţuri să rămână închise sute de milioane de ani, dacă nu chiar pentru totdeauna", mărturiseşte Nummedal. După părerea Susanei Horvoka, "pe termen lung nu este posibilă stocarea CO2 cu alte mecanisme, pentru că, dacă plantăm copaci (consumatori de dioxid de carbon), nu putem fi siguri că ei nu vor dispărea într-un incendiu de pădure, eliberând astfel CO2 în atmosferă, sau că generaţiile viitoare nu-şi vor schimba opţiunea şi nu vor transforma acea zonă în teren agricol".

Cercetătoarea mai spune că stocajul subteran permite, pe de altă parte, debarasarea de un mare volum de gaz într-un timp relativ scurt şi adaugă ea: "Aproape tot dioxidul de carbon din atmosferă provine din combustibilii fosili extraşi din puţurile subterane.

Prin urmare, trebuie să încapă înapoi, în subsol". În căutarea tuturor puţurilor epuizate Experţii intenţionează să stocheze tot dioxidul de carbon emis de centralele electrice, de rafinăriile de petrol, de uzinele de tratare a gazului şi de alte mari industrii, care la ora actuală ajunge în atmosferă fără niciun fel de control. În acest sens, vor fi utilizate filtre asemănătoare celor care sunt astăzi instalate pe coşurile anumitor uzine pentru a capta oxidul de azot sau alte gaze.

"Mai mult de şapte milioane de tone de dioxid de carbon sunt răspândite în atmosferă, în fiecare an, în lumea întreagă. Dacă vom găsi toate rezervele de petrol şi gaz epuizate existente pe planetă şi dacă vom fi capabili să le umplem pe toate, vom fi în măsură să stocăm aproape toate emisiile de gaze cu efect de seră, din întreaga lume, pentru viitoarea sută de ani", explică Nummedal. Procesul de stocare însă, îndeosebi compresia, este destul de costisitor. După părerea unora, ar putea ajunge la 100 de dolari tona.

Ecologiştii se împotrivesc stocării gazului Unii ecologişti se tem însă că bulele de gaz ar putea să urce la suprafaţă prin fisuri sau ar putea să treacă în pânza freatică şi să polueze apa potabilă.

Chiar dacă aceste accidente sunt puţin probabile, ideea scăpărilor trebuie testată cu atenţie, pentru că gazele ar putea asfixia vieţuitoarele din zonele de la suprafaţă în câteva minute. "Scăpările brutale de CO2 ar putea să fie fatale chiar dacă dioxidul de carbon nu este în sine o otravă.

Într-un raport realizat asupra energiilor regenerabile, specialiştii Greenpeace spun că noua tehnologie de îngropare a gazului cu efect de seră nu ar trebui să fie disponibilă înainte de anul 2020. "Este aboslut necesar să recurgem la experienţe pe teren pentru a ne pune astfel la adăpost de orice surpriză", precizează David Hawkins, directorul Consiliului de Apărare a Resurselor Naturale din Centrul de Climat din Washington D.C. Europenii stochează gazul cu efect de seră În Europa, stocarea CO2-ului este deja o realitate.

În Marea Nordului, încă din 1996, mai mult de cinci milioane de tone de dioxid de carbon au fost injectate sub situl platformei norvegiene Sleipner. Europa a lansat, de asemenea, un amplu program numit Castor, coordonat de către Institutul francez al petrolului.

Acesta studiază noi tehnici pentru a "captura" emisiile de gaze din uzine şi de a testa diverse situri pentru captare. Un prim-proiect a început să funcţioneze de la 15 martie 2007, în Danemarca, pe situl centralei Esbjerg. Specialiştii îşi propun "să pună dop" la 10% din emisiile europene de dioxid de carbon, aceasta însemnând un miliard de tone pe an.

Îngroparea CO2, în atenţia UE

Programul Castor este finanţat de Comisia Europeană. Printre principalele sale obiective se numără: reducerea costurilor de captaj postcombustie (de la 50-60 de euro la 20-30 de euro pe tonă de CO2), o îmbunătăţire a tehnologiilor de stocare geologică în termeni de capacitate, fiabilitate, durată şi securitate, precum şi elaborarea unei strategii integrate europene înglobând captarea, trasportul şi stocarea de CO2.

În materie de cercetare şi dezvoltare, prin intermediul acestui proiect se intenţionează captarea şi stocarea a 10 la sută din emisiile de CO2 din Europa, adică aproximativ 30 la sută de CO2 emis de centralele electrice şi industria europeană.