Poluarea luminoasă stinge strălucirea stelelor

Deşi este considerată un semn al civilizaţiei avansate şi al bunăstării unei naţiuni, iluminarea artificială intensă afectează sănătatea oamenilor, produce pagube eco-sistemelor locale,

Deşi este considerată un semn al civilizaţiei avansate şi al bunăstării unei naţiuni, iluminarea artificială intensă afectează sănătatea oamenilor, produce pagube eco-sistemelor locale, lezează condiţiile de mediu şi are un impact devastator asupra cercetărilor astronomice şi astrofizice.

Iluminatul urban, panourile publicitare strălucind de culori, vitrinele magazinelor, birourile lăsate cu lumina aprinsă în permanenţă pot părea atrăgătoare la prima vedere, aducând o multitudine de informaţii vizuale "spectatorilor". Ele sunt nocive însă atât pentru aceştia, din cauza bombardamentului informaţional şi vizual, cât şi pentru eco-sistemele înconjurătoare.

Potrivit specialiştilor, poluarea luminoasă se produce atunci când iluminatul artificial este atât de omniprezent, încât "anulează" obscuritatea normală a nopţii şi transformă cerul într-un panou colorat în diverse nuanţe.

Acest gen de poluare este destul de puţin evocat, pentru că este considerat, pe bună dreptate, mai puţin nociv pentru sănătate şi pentru mediul înconjurător, cum este, spre exemplu, poluarea clasică: smogul, depozitarea deşeurilor, inclusiv cele nucleare, apele şi solurile otrăvite cu pesticide ori diverse alte substanţe toxice. Dar studiile de specialitate din ultimele decenii arată că poluarea luminoasă se dovedeşte a fi un adevărat pericol atât pentru oameni, cât şi pentru ambient.

Drept urmare, UNESCO a redactat, în 1992, o "declaraţie a drepturilor pentru generaţiile viitoare", în care un capitol aparte a fost consacrat dreptului de conservare a cerului şi a purităţii lui. Consecinţele imediate ale poluării luminoase pleacă, în cazul oamenilor, de la o simplă jenă oculară (care poate perturba însă destul de serios somnul, în cazul unei surse luminoase puternice sau intermitente), şi ajung la dezechilibrarea eco-sistemelor, dată fiind dezorientarea păsărilor şi animalelor deranjate de prezenţa aproape permanentă a luminii.

Conform specialiştilor de la Universitatea din Toronto, expunerea noastră cotidiană la lumina electrică a crescut considerabil în ultimele decenii, ajungând la o medie de şapte ore zilnic. Această expunere, care a fost denumită "poluare prin lumină artificială", se dovedeşte a fi un real pericol pentru sănătate, constituind unul dintre cei mai importanţi factori aflaţi la originea creşterii ratei de îmbolnăvire de cancer.

Cercetările medicale au evidenţiat faptul că, sub efectul luminii artificiale, epifiza (o mică glandă situată în creier) îşi diminuează producţia de melatonină, al cărei rol este important în prevenirea îmbătrânirii şi a apariţiei tumorilor de orice gen sau în stabilizarea presiunii arteriale. Dacă lumina neoanelor şi a becurilor colorate invadează camerele copiilor pe timp de noapte, aceştia sunt predispuşi la miopie şi la tulburări de ordin emoţional, din cauza suprasolicitării fizice şi psihice.

Florile îmbătrânesc mai repede

La fel, supraluminarea artificială are efecte negative notabile asupra florei şi faunei locale. Vegetaţia luminată în permanenţă se ofileşte mai rapid decât cea expusă la succesiunea normală întuneric-lumină, iar ritmul de fotosinteză este afectat. Păsările migratoare cad pradă unei confuzii temporale din cauza iluminatului continuu. Insectele nocturne şi cele cu rol de polenizatori sunt decimate, luminile artificiale din timpul nopţii fiind a doua cauză a mortalităţii lor, după produsele fitosanitare.

Şi broaştele ţestoase au de suferit, pierzându-şi din capacitatea de orientare, dacă plajele unde ar trebui să-şi depună ouăle se află în apropierea marilor oraşe, intens luminate. Urmează apoi daunele de ordin cultural, ştiinţific şi economic. Din cauza iluminatului nocturn prea puternic, cerul înstelat devine o simplă "cortină" colorată, pe care cu greu mai pot fi observate stelele.

Din acest punct de vedere, astronomia are mult de suferit: eficienţa telescoapelor optice scade semnificativ, astfel că ele trebuie să fie mutate în locuri îndepărtate, unde acest gen de poluare nu există. În fine, iluminatul nocturn excesiv provoacă daune economice, uneori serioase, din cauza risipei de energie electrică.
Becuri şi reclame agresive

Una dintre ţările care recurg la un intens iluminat nocturn este Franţa, cu a ei capitală numită, şi la propriu, şi la figurat, "Oraşul luminilor". Datele statistice arată că, în 2005, iluminatul public reprezenta circa 48% din consumul total de electricitate, la nivel naţional.

De asemenea, s-a mai constatat că iluminatul public francez reprezintă 4% din emisiile de gaze cu efect de seră, ceea ce demonstrează că poluarea luminoasă înseamnă (şi) o adevărată sursă de "otrăvire" a mediului înconjurător. Studiile de specialitate arată că un simplu bec, de intensitate medie, este vizibil, pe timp de noapte, până la cel puţin cinci kilometri. În marile oraşe, miile de becuri aprinse pot fi văzute pe distanţe impresionante, de mii de kilometri. La noi în ţară, lumina nocturnă a Bucureştiului este vizibilă de pe platoul Bucegi.

Datele statistice mai arată că un american foloseşte de 75 de ori mai multă energie electrică decât un indian, un japonez, de 30 de ori mai mult, şi un chinez, de trei ori, astfel că impactul şi efectele acestui gen de poluare pot fi uşor prevăzute, dar nu combătute. Principalii vinovaţi nu sunt, în niciun caz, oamenii "normali", ci, în primul rând, marii consumatori de energie electrică din comerţ, companiile de publicitate, firmele care doresc ca birourile să strălucească ziua şi noaptea.

La fel, modul în care se face iluminatul noctun poate fi considerat poluant sau nu, în funcţie de genul de lămpi sau becuri pe care le aleg edilii oraşelor.

Specialiştii au ajuns la concluzia că un iluminat corect, nepoluant, se face cu ajutorul unor lămpi care luminează solul în jurul lor, şi nu un spaţiu nedefinit, ce permite ca lumina artificială să se "împrăştie" pe zone întinse, inclusiv înspre cer.

O cerinţă importantă din acest punct de vedere este ca, pentru iluminatul de noapte, să fie folosite lămpi şi becuri care să nu emită lumină mai sus de planul orizontal. Un tip de lampă adecvat din acest punct de vedere este cel numit "cap de cobră", folosit şi la noi în ţară. Montat corect, acesta direcţionează circa 70% din lumină în jos.

Peste 30% din energia luminoasă emisă pe Terra luminează norii şi cerul nocturn. Haloul difuz i-a făcut în primul rând pe astronomi şi astrofizicieni să denunţe această situaţie şi să se grupeze în asociaţii internaţionale care cer "dreptul la noapte şi la un cer nepoluat".

Proiectul European GreenLight

În februarie 2000, Direcţia Generală a Energiei şi Transporturilor (DG TREN) a Comisiei Europene a lansat proiectul GreenLight, pentru promovarea unor sisteme de iluminat performante, nepoluante, care să menajeze puritatea cerului nocturn. La acest proiect participă şi voluntari, care au rol de mediatori între organismele CE şi marii consumatori de electricitate, aceştia din urmă fiind sfătuiţi să apeleze la instalarea unor tehnologii de iluminat şi a unor echipamente care să evite poluarea provocată de strălucirile artificiale nocturne.

Terra străluceşte artificial în noapte

Acum câţiva ani, astronomul italian Pierantonio Cinzzano a publicat primul atlas mondial al luminozităţii artificiale care afectează cerul nocturn, arătând întinderea neaşteptată a acestui fenomen. Numeroase imagini ale Terrei surprinse prin satelit arată că el se amplifică de la un an la altul, într-un ritm greu de controlat, după cum este de părere şi Olivier Las Vergnas, preşedintele Asociaţiei Franceze de Astronomie (AFA). Astfel de imagini satelitare au dus la constatarea că există trei tipuri de surse
luminoase:
luminile marilor aglomerări urbane ale ţărilor puternic industralizate: SUA, Japonia, Taiwan, statele occidentale europene
căile de comunicare între aşezări urbane, cum ar fi delta şi valea Nilului, cursul Fluviului Galben din China, calea ferată care traversează Siberia
sondele care ard non-stop, dar care nu pot fi exploatate pentru extragerea petrolului.

UNESCO, pentru un cer înstelat

Sunt multe ţările în care au fost emise legi pentru limitarea poluării luminoase şi economisirea, în acest mod, a energiei electrice. Pe primul loc se află Statele Unite unde, graţie unei puternice organizaţii, "Dark-Sky Association", multe administraţii locale şi statale au pus în practică diverse măsuri pentru conservarea unei atmosfere nocturne "normale".

Oraşul Tucson (Arizona) şi-a regândit şi schimbat în totalitate iluminatul nocturn. Europa, la rândul său, s-a dovedit a fi sensibilă la acest subiect: ţări precum Spania sau Italia au pus în practică legi care limitează efectele nocive ale iluminatului nocturn artificial. În 1992, în Italia a fost emisă o ordonanţă specială pentru protecţia activităţii observatoarelor astronomice.

Prevederea legală a fost recomandată de Comisia pentru Studiul Poluării Luminoase a Societăţii Astronomice din Italia (SAIt). UNESCO, la rândul său, s-a implicat în promovarea şi concretizarea unor măsuri pentru păstrarea unei atmosfere nocturne cât mai apropiate de normalitate.

Alături de Uniunea Astronomică Internaţională, a dezbătut, pe parcursul unor reuniuni internaţionale, subiectul sensibil al efectelor dăunătoare cauzate de poluarea luminoasă, precum şi impactul negativ pe care aceasta îl are asupra astronomiei şi astrofizicii.