Poliţistul şi minunile tehnologiei

De ceva vreme încoace, poliţistul dă piept din ce în ce mai des cu tehnologia. Birourile poliţieneşti au fost dotate cu aparatură de ultimă generaţie, maşinile de patrulare şi intervenţie

De ceva vreme încoace, poliţistul dă piept din ce în ce mai des cu tehnologia. Birourile poliţieneşti au fost dotate cu aparatură de ultimă generaţie, maşinile de patrulare şi intervenţie în teren sunt limuzine de lux, iar tehnicile de prindere a infractorilor sunt parcă desprinse din filmele cu Robocop. În aceeaşi categorie intră sistemul ultramodern de monitorizare a traficului pe DN1, unde o duzină de camere video fac munca a zeci de echipaje de rutierişti. În holul de la serviciul înmatriculări al fiecărui judeţ te simţi ca într-un laborator de informatică, fiecare agent butonând tacticos în faţa unui calculator de ultimă generaţie. Toate aceste elemente ale progresului tehnic ar trebui să conducă la creşterea performanţelor poliţiei. Numai că, în practică, lucrurile stau exact pe dos.
O statistică produsă în laboratoarele poliţiei rutiere arăta haosul care se ascunde în spatele acestor minuni ale tehnicii moderne. În doar două săptămâni, sistemul video de pe DN1 a prins peste 30.000 de contravenienţi. Cifra cu pricina este mană cerească pentru buget, care din aceste amenzi se va umfla mai ceva ca porcul de Crăciun. În schimb, o mână de agenţi ai poliţiei rutiere vor completa cu pixul fiecare proces-verbal ce urmează să fie trimis contravenienţilor. Atât de multe procese-verbale nu au fost completate niciodată de acei angajaţi în mai puţin de câteva luni. În fine, toate dosarele sunt expediate apoi la un centru de comandă, care identifică posesorii de autoturisme şi adresa lor. Elementul decisiv în toată schema este poştaşul, care va aduce la fiecare o înştiinţare pentru ridicarea recomandatei păguboase. Aşa că munca din spatele acestui sistem sofisticat este de 2-3 ori mai mare decât cea de până acum.
Cazurile în care tehnologia mai mult i-a încurcat pe poliţişti sunt cu duiumul. În toamna aceasta, poliţia a primit Mercedesuri dotate cu aparatură de intervenţie pirotehnică, care au sărit de jumătate de milion de dolari bucata. De trei luni, aceste maşinării sunt păstrate în garaj şi păzite mai ceva ca Sfintele Moaşte. Nu sunt folosite, pe motiv că nu există bani pentru eventualele reparaţii. În schimb, toată vara, plutonierii de la ordine publică, care au primit între timp galoane de agenţi, au patrulat prin mai multe oraşe ale ţării cu biciclete dotate cu sirenă şi girofar. Recenta achiziţie masivă de autoturisme pentru poliţia rutieră a generat o adevărată problemă la nivel de minister. Raţia de benzină alocată pentru maşinile deja existente era şi aşa mult prea mică, iar noile achiziţii au rămas pe post de bibelouri. Chiar şi în aceste condiţii renunţarea la implementarea noilor tehnologii nu este o soluţie viabilă.
Ca şi colegul său occidental, poliţistul român trebuie să beneficieze de ultimele descoperiri în domeniu. Totuşi, dacă factorul uman nu va fi pregătit în prealabil pentru a se putea adapta la noile condiţii de muncă, atunci toate investiţiile făcute în tehnologie sunt de prisos. Calculatoarele vor avea rol de decoraţiuni interioare în birouri, în timp ce poliţiştii stradali vor tăia în continuare amenzi completate cu pixul pe capota maşinilor din dotare.