Poliţiştii, "condamnaţi" să plătească asigurările de sănătate

şirul lung de procese prin care Ministerul Administraţiei şi Internelor trebuia să returneze poliţiştilor contribuţia la asigurările de sănătate a luat sfârşit. Înalta Curte de Casaţie

şirul lung de procese prin care Ministerul Administraţiei şi Internelor trebuia să returneze poliţiştilor contribuţia la asigurările de sănătate a luat sfârşit. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că este legal ca MAI să oprească din veniturile lunare ale poliţiştilor 6,5 procente pentru asistenţa medicală.
Ministerul de Interne a fost dat în judecată, în mai multe judeţe, pentru că în statutul poliţistului e inserat un paragraf destul de neclar, în care se spune că asistenţa medicală este gratuită. De-a lungul anilor, din cauza acestor prevederi confuze, instanţele au fost asaltate de cereri prin care se cerea returnarea contribuţiei la asigurările de sănătate, reţinută, în fiecare lună, pe statul de plată. Unele instanţe au dat câştig de cauză poliţiştilor, în timp ce altele au dat dreptate ministerului! Altfel spus, aceleaşi dispoziţii legale au fost interpretate diferit. Până la urmă, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat instanţei supreme să se pronunţe asupra chestiunilor de drept soluţionate diferit pentru a exista o practică judiciară unitară. Decizia a fost aceea că atât cadrele militare active, cât şi poliţiştii beneficiază de asistenţă medicală gratuită şi de medicamente gratuite, numai dacă aceştia şi-au achitat contribuţia la fondul de sănătate. Această decizie a fost luată şi în baza Ordonanţei de Urgenţă 150/2002, care prevede că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii români cu domiciliu în ţară, iar între categoriile de asiguraţi fără plata contribuţiei sau cu plata acesteia din alte surse nu se regăsesc şi poliţiştii. Astfel, statutul poliţiştilor a fost interpretat în favoarea Ministerului de Interne, care mai are însă de plătit, când se îmbolnăvesc poliţiştii, suma reprezentând diferenţa dintre tarifele acceptate la plată de sistemul de asigurări şi cele practicate pe piaţă. Dacă un serviciu medical costă, spre exemplu, un milion de lei, iar statul plăteşte numai 500.000 de lei, prin asigurarea de sănătate, atunci Ministerul de Interne este obligat să asigure diferenţa. La fel pentru compensate, ori proteze al căror preţ depăşeşte suma acoperită de asigurări. După această decizie, singurii care încă beneficiază de asistenţă medicală gratuită, fără a fi nevoiţi să plătească contribuţia de 6,5 la sută la sănătate, rămân magistraţii.