Plutaşii de pe Dâmboviţa

Din amiralul "biruinţei" din 2004, Traian Băsescu a ajuns căpitan al plutei disperaţilor scăpaţi pe Dâmboviţa în jos. În faţă, preşedintele, cu luneta la ochi, are viziuni politice,

Din amiralul "biruinţei" din 2004, Traian Băsescu a ajuns căpitan al plutei disperaţilor scăpaţi pe Dâmboviţa în jos. În faţă, preşedintele, cu luneta la ochi, are viziuni politice, strigă ordine şi agită paloşul anticorupţie. În spate, pe scândurile putrede, e balamuc curat. Monica Macovei s-a legat de catarg rezistând cu brio atacurilor senatorilor care au tras după ea cu tunul moţiunii simple. Mateloţii liberali s-au luat de gât cu marinarii democraţi, încercând cu disperare să-i arunce peste bord. Oamenii lui Băsescu s-au revoltat împotriva şefului de echipaj Tăriceanu, ale cărui comenzi nu le mai ascultă. Nostromul Blaga s-a închis în cambuză, de unde strigă că nu semnează nici mort hârtia cu noul curs al navei. Musul Emil Boc cu Adriean Videanu pe de o parte şi Ludovic Orban cu Crin Antonescu de cealaltă parte îşi dau în cap cu vâslele, dar fără prea mult spor.

Singurul om la apă deocamdată, Răzvan Ungureanu se ţine totuşi la suprafaţă, agăţat de colacul de salvare aruncat de căpitănia portului Cotroceni. Şeful maşiniştilor, Radu Berceanu, s-a dat mai la fereală din încăierare, având planuri mai mult pe uscat decât în mediul acvatic. De la timonă, Tăriceanu manevrează sub vânt, în ape tulburi, încurajat că va găsi adăpost pe coasta piraţilor, unde Voiculescu şi Geoană promit sprijin şi adăpost pentru un echipaj curăţat de elementele duşmănoase ale PD.

Pe margine, trecătorii de pe cheiul Dâmboviţei scuipă în sân de aşa panaramă, iar novicii de la UE, fără anticorpii specifici, dau în prosteală uitându-se ca curca în lemne. Când colo, e simplu ca bună ziua. Băsescu a vrut să-l dea afară pe Tăriceanu şi nu i-a ieşit. Tăriceanu vrea acum să-i dea afară pe democraţi şi are dificultăţi.

Spre deosebire de UE, la noi contează mai mult ce nu se face, decât ce se face. Democraţii nu sunt de acord cu premierul Tăriceanu, dar nu-şi dau demisia, că nu-i obligă nimeni. Tăriceanu nu mai are sprijinul a jumătate din miniştrii săi, dar nu le cere demisia şi nici nu trimite la Cotroceni cererea de revocare a lor din funcţie. Pentru că ştie că preşedintele, la rândul lui, nu ar semna aşa cum nu a semnat plecarea ministrului de externe din post. La fel, parlamentul nu a trimis răspunsul privind intenţia şefului statului de a organiza un referendum pe tema votului uninominal.

Un proiect care există de mult la parlament, dar partidele nu l-au discutat. Dar nu se sinchiseşte nimeni. Pluta disperaţilor trece pe sub podurile Capitalei, îndreptându-se inexorabil nu spre Scila şi Caribda, ci spre ieşirea de la Glina de unde va naviga majestos în haznaua care se ridică din canalele Bucureştiului.