Ploieşti: Ion Moroiţă, antrenorul care l-a descoperit pe Adrian Diaconu

Prin arta sa de a şlefui talente, a pus umărul decisiv la consacrarea şcolii de box ploieştene drept cea mai prestigioasă din România.

Povestea pugilistică a antrenorului emerit Ion Moroiţă a început când avea zece ani, odată cu primul gând de a se lăsa sedus de nobila artă.

Prietenul „vinovat”
A ajuns să joace box datorită unui fost coleg de şcoală. „Aveam un prieten care fusese boxer. Nicolae Iordache se numeşte. A fost campionul ţării la juniori. Era cu mine în clasă. Antrenorul lui, Nea Nicu Paşoiu, Dumnezeu să-l ierte, m-a atras şi pe mine când mergeam să îmi iau prietenul de la sală”, îşi aminteşte Moroiţă.

Împlinirea dorinţei avea să vină patru ani mai târziu, când a plecat din sat la şcoală, la Ploieşti. „Bunicii considerau că boxul este un sport dur. Am venit, însă, la liceu şi am început să mă antrenez la sala Rafinorul, cu Nea Gică Răileanu şi Emil Popa”, precizează antrenorul. A participat, pentru prima dată la un campionat, în 1975. „Am câştigat zona, dar nu am luat medalie la finală”, îşi aminteşte antrenorul emerit.

Cariera de antrenor
După ani de competiţii şi titluri de campion, în 1988 a venit retragerea şi debutul ca antrenor. „Am boxat la categoria 67 de kilograme şi m-am lăsat când am ajuns la 71. Nu mai puteam să fac faţă acestei categorii. Era greu. Îmi dădusem testul pentru a deveni antrenor, ca să zic aşa, în ianuarie. Titi Tudor şi colegul lui de atunci au plecat şi m-au lăsat pe mine în cantonament. Nea Emil, antrenorul nostru, care era la lot, a venit în control şi a fost mulţumit de cum stăteau lucrurile. Apoi, în mai, am rămas antrenor în sală”, povesteşte Ion Moroiţă.

Vremea campionului
„Am avut noroc de copii care au făcut performanţă. Printre primii care mi-au intrat în sală a fost şi Adrian Diaconu. A fost un copil neastâmpărat, un copil rău în ring. I-a plăcut, a vrut, s-a chinuit, a suportat sacrificiile şi durităţile boxului. Bunicul lui, omul care l-a împins de la spate, era un fan al boxului”, spune tehnicianul despre cel care a plecat din mâinile sale şi a ajuns campion mondial la profesionişti.

După 20 de ani de antrenorat, inclusiv la loturile naţionale, Ion Moroiţă ştie mai bine ca oricine care sunt dificultăţile acestui sport şi cât de important este suportul familiei. „Sunt foarte mulţi copii care au calităţi, dar care nu rezistă să facă performanţă. Se pierd pentru că nu au pe cineva care să-i susţină. Se duc acasă şi se plâng că-i ţinem în saună, că se chinuie. Familia nu ştie că noi îi vrem binele. Nu au noţiunea de sacrificu, de a rezista la foame, la sete, la tentaţii”, se plânge tehnicianul.  

Întrebări şi răspunsuri
Ce atribute sunt necesare pentru un boxer?
Un copil, ca să ajungă un boxer de renume, trebuie să vrea, dar acest «să vrea» include o suită de lucruri: să reziste la efort, să suporte bătaia care la început e dură, e aspră, iar el nu ştie să se ferească, să eschiveze...

Ce sfat le daţi celor care vor să se apuce de box?
Să calce în sala de box, pentru că este singurul sport care creează caractere. Niciun sport nu este astfel.

ce-i place
Îmi place să mă duc la pescuit, să plec în weekend cu familia şi sunt un fan al fotbalului. Merg pe stadioane şi sunt suporter înfocat naţionalei.

ce nu-i place
Nu îmi plac sporturile care au legătură cu K1. De fapt, nu sunt sporturi. Când le văd la televizor, schimb postul. Detest minciuna şi fariseismul.

profil
NĂSCUT
22 februarie 1961, Plopeni

STUDII
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport

EXPERIENŢĂ
Antrenor de box din anul 1988, actualmente antrenor emerit

FAMILIE
Căsătorit, un băiat în vârstă de 23 de ani şi o fată în vârstă de 18 ani