Ploieşti: Campionate de şah şi table în centrul oraşului

Amatorii organizează aproape zilnic, în parcul “Nichita Stănescu”, întreceri de şah, table şi rummy, iar cei interesaţi să participe au nevoie de programare sau trebuie să-şi aştepte rândul.

Sute de ploieşteni se adună zilnic în parcul “Nichita Stănescu” ca să-şi ocupe timpul liber. Aici, au la dispoziţie 15 mese de piatră unde pot juca gratuit şah, table şi rummy, când vor ei. Bineînţeles, majoritatea sunt pensionari, sătui de stat în casă şi de privit la televizor.

Sunt însă şi persoane care în drum spre schimbul doi la muncă se opresc să arunce câte un zar, doar ca să mai iasă din cotidian.

“Elementele cheie în jocul de table sunt relaxarea, mişcarea de mână şi orgoliul. Fără unul dintre ele nu se poate”, spune Giovanni, un împătimit al acestui joc.

Deseori se organizează campionate şi câteodată se pun şi bani în joc. “Strângem restul de monede de la cumpărături şi le punem  la bătaie. Dar nu suntem mulţi care procedăm aşa, mai ales că acum fiecare bănuţ are valoare, pe criza asta economică”, spune Jean Nicolae, unul dintre cei mai longevivi jucători de şah din centrul Ploieştiului.

Mare şahist, fost poliţist
Nea Jean, cum îi spun partenerii de joc, are peste 65 de ani şi a intrat în gaşca şahiştilor amatori în urmă cu un deceniu. Este nelipsit de la mesele de joc. Practică gimnastica minţii cu o ambiţie ieşită din comun. Şi chiar dacă pierde vreo partidă, nu are timp să se supere, trece rapid la alta.

“Vin cu piesele de acasă şi le pitesc în sacoşa de piaţă ca să nu priceapă nevasta unde vreau să merg. Când îmi dă ea voie, iau şi un scăunel pliant cu mine, ca să am pe ce să mă aşez”, povesteşte pensionarul, în timp ce se pregăteşte pentru o nouă mutare pe tabla de şah.

Nea Jean a fost poliţist de meserie şi este convins că nimeni nu are curajul să-l păcălească la joc. Îşi cunoaşte toţi partenerii de şah şi spune că are preferinţe în alegerea acestora. “Nu joc cu oricine, mai ales că sunt printre cei mai buni. Am câţiva foşti colegi de muncă pe care îi prefer, pentru că sunt foarte isteţi. Îmi plac provocările astea, nu-mi place să mut trei piese şi să închei partida”, mai spune fostul poliţist.

Vor mese noi
Primele mese de joc au fost montate in centrul oraşului în 1980. De atunci au fost schimbate doar de trei ori, în prezent multe dintre ele aflându-se în stadiu avansat de deteriorare.

“Vrem ca actualul primar să mai vină pe la noi, prin parc, să vadă cum ne înghesuim să jucăm. Nu putem folosi toate mesele. Sunt din piatră şi lipsesc bucăţi întregi din ele”, spune un jucător de table. Ca să joace table cu prietenii, pensionarul îşi aduce de acasă o masă pliantă şi un scăunel. Norocul său este că locuieşte la doi paşi de parc.