Plicul fara fund

La tanc a picat flagrantul de la "Sf. Ioan". Bravo, sa-i umfle pe toti, pana la unul, s-a radicalizat opinia publica! Daca nu le dai ceva, nu te baga in seama. Huo, rusine, n-ati mai gasit

La tanc a picat flagrantul de la "Sf. Ioan". Bravo, sa-i umfle pe toti, pana la unul, s-a radicalizat opinia publica! Daca nu le dai ceva, nu te baga in seama. Huo, rusine, n-ati mai gasit vamesi, politicieni sau politisti corupti, de ati tabarat pe medici? Ei invata o viata si abia le ajunge salariul pentru autobuzul cu care vin la serviciu, sustin aparatorii doctorilor. Cert este ca, o data ajuns in spital, pe targa, prima intrebare pusa de pacient nu este "Cate zile am?", ci "Fiti, amabil, nu stiti cat se da la mana a doua?". Conteaza prea putin ca asa este sistemul, ori doar imaginea sa. Important e ca pe agenda zilei a aparut o noua tema, iar abaterea atentiei cade bine tuturor. Autoritatile, aflate la mare, pe cearsaf sau in documentarea de la inceputul mandatului nu mai sunt singure, sub tirul criticilor. Mai uita lumea de datorii, de crize, de reformele clocite de Cinteza, dar care nu vor face pui, probabil, nici sub Nicolaescu. Respira usurati si directorii, dupa stresul cu legea spitalelor. Vedeti, spun ei, nu conflictul de interese ii supara pe pacienti, ci acesti colegi ai nostri, rai, care cer; spre deosebire de ceilalti, cei buni, care primesc fara sa pretinda. Breasla medicala trebuie sa-i izoleze pe misei, pentru ca, apoi, pacea si armonia sa revina intre pacienti si doctori. Din pacate pentru profesionistii din domeniu, simpatia de care se bucurau a scazut continuu. Sondajele releva cresterea nemultumirii pacientilor, fata de sistemul "plicului pentru doctor", ceea ce va tensiona relatia lor cu medicul, generand noi "flagrante" si, de ce nu, noi procese de malpraxis. Daca nu le convine salariul, sa se privatizeze, sa dea o cota parte din incasari si medicilor ori sa-si declare veniturile suplimentare la Fisc, sunt doar cateva dintre variantele propuse de pacient. Sindicatul medicilor, pe de alta parte, sustine ca nevoia de spaga ar fi suprimata de o crestere a salariilor la nivel occidental: de 3-10 ori mai mari decat media pe economie. Sa le luam pe rand. Medicii de familie sunt furnizori privati, platiti de Asigurari. In aceasta zona n-au fost reclamatii: fie spaga nu e necesara, fie se mentine la un nivel suportabil, ca un fel de co-plata. Pacientul care vrea sa-i vina medicul acasa, da ceva in plus. Cine nu are, vine la cabinet, se plange de aglomeratie, dar nu merge cu reclamatia la Parchet. Spitale particulare nu se gasesc pe toate drumurile, iar in cele care au aparut nu se inghesuie pacientii. Oamenii cu multi bani vor sa stea in rezerve de lux si sa fie tratati de mari somitati medicale. Or, medicii buni, care au intrat cu greu in clinicile cu traditie universitara, nu-si lasa postul sigur de la stat, ca sa riste la privat. Iar rezerve de lux, cu aer conditionat si televizor, s-au amenajat in toate spitalele publice. E foarte greu ca o clinica particulara sa faca fata concurentei "de stat" si sa mai scoata si profit. Clasa medie, principala tinta a privatilor, are alte prioritati: casa, masina, studii. In fond, la Sanatate platesti lunar, cu fiecare salariu, iar cat esti tanar, nici nu prea consumi ceea ce platesti. Mai putini inscrisi in sistemele alternative de finantare inseamna costuri mai mari, pe care mai putini si le permit. Privatizarea managementului sau angajarea unor firme profesioniste care sa administreze spitalul a fost respinsa, in consens, atat de medicii Puterii, cat si de cei ai Opozitiei, in comisiile de specialitate din Parlament. Salariile ar putea fi diferentiate in functie de contributia fiecarui medic la "profitul" spitalului, chiar si pe baza legilor in vigoare, dar cine sa o faca, in absenta unor manageri profesionisti, care sa evalueze activitatea, fara sa fie si arbitri, si jucatori? Ramane cresterea uniforma a salariilor, cum sustine sindicatul. Excluzand medicii de familie, impactul bugetar ar urca la 300-600 de milioane de euro anual. Un nivel comparabil cu al platilor informale, plasate de unele studii la 600 de milioane de euro, incluzand medicii de familie. N-ar fi, deci, un efort de nesuportat, dar nici nu ar garanta rezolvarea problemei. Sa zicem ca munca medicului ar fi rasplatita corect, fie prin oficializarea platilor in plic, fie prin suplimentarea bugetului. Medicului ii ramane insa decizia impartirii resurselor, care nu ajung la toti bolnavii. Cui ii da medicamente din import, cui ser fiziologic? Un experiment l-a facut, in 1986-1987, chiar Gorbaciov, in regiunea Leningrad, unde nu s-a facut privatizare, ca nu se putea, dar salariile au fost crescute de trei ori. Rezultatul: nici o modificare a obiceiului. Oriunde ii durea, bolnavii isi duceau mainile tot la buzunarul doctorului.