Planurile spaţiale ale omenirii pentru următorii 50 de ani

La o jumătate de secol de la prima lansare a navetei Sputnik, directorul Secţiei de cercetări a Agenţiei Spaţiale Europene ne dezvăluie planurile explorărilor pentru deceniile care

La o jumătate de secol de la prima lansare a navetei Sputnik, directorul Secţiei de cercetări a Agenţiei Spaţiale Europene ne dezvăluie planurile explorărilor pentru deceniile care vin

David Southwood, director la ASE, a acordat un amplu interviu unui reporter de la BBC şi a subliniat, în lumina ultimelor progrese făcute în domeniul explorărilor spaţiale, care sunt proiectele NASA şi ale Agenţiei Spaţiale Europene pentru viitorii 50 de ani. "Am plecat în spaţiu, pentru prima oară, pe 4 octombrie 1957, odată cu prima lansare Sputnik.

O jumătate de secol de explorări a dus la importante progrese şi descoperiri. Nu ştiu câţi credeau atunci că, peste 50 de ani, vom avea o Staţie Spaţială, vom fi trimis navete la marginea Sistemului Solar şi vom avea aparatură plasată pe Marte.

Poate că unii au visat mai mult decât atât. Cred că următorul secol va fi cel al cercetărilor spaţiale şi cred că, din cauza epuizării rapide a resurselor, vom fi mult mai determinaţi decât până acum să cucerim alte planete", a spus savantul britanic, renumit profesor universitar de astrofizică.

"Prima noastră ţintă va fi Marte, pentru că este foarte aproape de Pământ şi pentru că am făcut deja progrese serioase în această direcţie", spune David Southwood.

Istoria explorărilor spaţiale spune că în vara anului 1969, la numai două săptămâni după ce Neil Amstrong devenise primul om care a păşit pe Lună, un specialist în construirea de rachete, Wernher von Braun, omul care alcătuise planul primei aselenizări, a propus conducerii NASA un amplu proiect pentru trimiterea oamenilor pe Marte.

Conform calculelor doctorului von Braun, cu dotările de atunci şi cu investiţii serioase din partea guvernului, Statele Unite ar fi fost capabile să trimită oameni care să călătorească prin spaţiu vreo doi ani. Atât ar fi durat o călătorie dus-întors până pe Marte, cu o trecere de câteva zile pe lângă Venus, la întoarcerea spre Pământ.

Un cargou "tras" de o rachetă nucleară

Conform proiectului întocmit de Wernher von Braun, misiunea ar fi ajuns pe Marte abia în anul 1982, pentru că ar fi fost nevoie de ani buni pentru a se construi un cargou şi o rachetă nucleară, capabile să reziste drumului până pe Marte şi înapoi.

Cargoul, împreună cu racheta nucleară care l-ar fi transportat prin spaţiu, ar fi cântărit cam 800 de tone şi ar fi presupus investiţii uriaşe, situate între şase şi şapte miliarde de dolari în fiecare an.

Întreg ansamblul urma să fie amplasat pe o orbită circumterestră până în anul 1974. Cheltuielile de drum ar mai fi fost încă vreo şase miliarde de dolari. Dar cum prin anul 1960 politicienii şi mass-media se cam săturaseră de costurile ridicate ale programelor spaţiale, planul a fost abandonat din motive economice.

Aurora, un nou program

Următorul plan serios pentru explorarea planetei Marte a fost programul Aurora propus de Agenţia Spaţială Europeană în anul 2001. Conform acestuia, oamenii ar trebui să fie pe Marte abia prin anul 2030. După ce a fost făcut public, programul european a fost deseori promovat de mijloacele media drept "cel mai ambiţios program spaţial al omenirii".

Nu întâmplător, în ianuarie 2004, cu ocazia discursului despre starea naţiunii, preşedintele George Bush, căutând probabil un subiect care să atragă simpatia poporului american, a anunţat că specialiştii din Statele Unite vor construi o bază pe Lună până în anul 2020 şi, în plus, vor trimite oameni spre Marte, dar nu a precizat un termen pentru acest din urmă proiect.

Lumea ştiinţifică a fremătat, crezând că fondurile canalizate de obicei pentru război se vor redirecţiona spre ştiinţă. Dar evoluţia conflictelor din anii ce au urmat a dovedit contrariul.

Omenirea încă speră

În ciuda realităţilor, care arată că războaiele se înteţesc, omenirea nu şi-a pierdut niciodată optimismul privind călătoriile spaţiale. "Oricând întrebi pe cineva dacă ar merita să trimitem oameni pe Marte, primeşti acelaşi răspuns.

Chiar şi copiii ştiu că ar fi <> . Cu toate acestea, după ce precizezi că astăzi o astfel de călătorie ar costa în jur de 400 miliarde de dolari, toţi îşi reconsideră părerea şi recunosc că aceşti bani ne-ar fi mai utili pe Pământ", spune dr. Roger Launius, coordonatorul secţiei de Istorie spaţială a Muzeului Aero-Spaţial din Washington DC.

Tot din cauza lipsei banilor, însuşi şeful NASA, Mike Griffin, a recunoscut recent că omenirea mai are nevoie de cel puţin încă două decenii de cercetări şi investiţii înainte de a trimite oameni pe Marte. Dar asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm. Dimpotrivă.

Roboţii, principalii exploratori

Pentru anii imediat următori, planurile omenirii vizează în primul rând explorarea spaţială cu ajutorul roboţilor. Aceştia pot fi trimişi în misiuni "sinucigaşe" care îi vor transporta până în afara Sistemului Solar, în speranţa că vor ajunge să descopere, cât mai curând, o planetă potrivită cu aspiraţiile omenirii. Tot roboţii sunt primii care explorează planeta Marte, de pildă.

În august, anul acesta, misiunea "Phoenix" a plasat pe Planeta Roşie un robot specializat, capabil să facă pe loc, cu mijloace proprii, o mulţime de analize privind compoziţia solului marţian. La sfârşitul anului 2009, tot NASA va trimite pe Marte un alt robot (laborator ştiinţific mobil), care va face analize biologice, în speranţa că pe această planetă există sau măcar a existat cândva viaţă. Prima misiune robotizată care îşi propune nu doar să ajungă pe Planeta Roşie, dar şi să se întoarcă acasă este planificată pentru anul 2011.

Jupiter şi Saturn prezintă interes

Deşi e limpede că programul "marţian" are prioritate, el nu este singurul vizat de specialişti. Doi sateliţi naturali din Sistemul Solar, Europa - de pe orbita planetei Jupiter - şi Titan, de lângă Saturn, prezintă un interes special pentru viitoarele explorări spaţiale, spune David Southwood.

"Faptul că pe Europa se află un ocean de apă îngheţată reprezintă un motiv real de interes pentru cercetători. Prezenţa apei garantează că acest satelit ar putea găzdui baze şi, eventual, aşezări umane", explică savantul britanic. "Titan arată ca un Pământ primordial şi, prin analiza caracteristicilor şi evoluţiei acestui satelit al planetei Saturn, am putea învăţa multe despre modul de formare a Terrei.

Pentru oamenii care vor apuca vremurile când Soarele se va mări, un astfel de satelit ar putea găzdui omenirea o vreme, înainte de marea călătorie în căutarea unui alt Sistem Solar", mai spune dr. Southwood.

Programul "Marte 500"

În cadrul programului "Aurora", Agenţia Spaţială Europeană colaborează strâns cu specialiştii din Rusia. Chiar anul viitor va fi lansat un proiect comun, prin care se va testa capacitatea oamenilor de rezista unei călătorii dus-întors pe Marte. Într-o capsulă spaţială foarte "economică" vor fi înghesuiţi şase voluntari, care vor fi nevoiţi să mănânce numai hrană sterilă şi vor respira numai aer procesat, timp de 17 luni.

Experimentul, numit "Marte 500", va avea loc într-o incintă special amenajată de Institutul de Cercetări Biomedicale din Moscova. Scopul acestui proiect este testarea capacităţilor de supravieţuire a echipajului, în condiţiile foarte dure ale unui spaţiu vital colectiv restrâns la numai 550 de metri cubi, cât se estimează că ar putea să le asigure nava spaţială cu care vor călători.

Testele de până acum au arătat că, după 500 de zile de viaţă într-un spaţiu restrâns, din cauza lipsei de mişcare, astronauţii se "răcoresc" certându-se din ce în ce mai mult unii cu alţii, mai ceva decât în emisiunile-maraton gen BigBrother.

Speranţe pentru viitoare descoperiri

"Cele mai multe dintre programele imediate se vor îndeplini cu siguranţă, pentru că presupun tehnologii şi mijloace care există deja, dar sunt încă în perioada de testare şi ajustare", prezice David Southwood.
"Pentru ultimele două decenii ale următoarei jumătăţi de secol mizăm însă pe noile descoperiri. Vedeţi, când eram eu student, găurile negre erau doar simple ipoteze.

Azi le-am depistat în Univers, avem imaginile lor spectrografice şi ne bazăm pe existenţa lor pentru a ne construi noi teorii. La fel se va întâmpla şi în următorii 30 de ani. De pildă, eu cred că vom ajunge să controlăm reacţia de fuziune şi asta ne va scăpa de multe probleme. Apoi cred că se vor realiza noi materiale, care să fie atât rezistente la temperaturi extreme, cât şi suficient de elastice ca să nu ridice probleme de navigaţie viitoarelor navete.

Cu aceste două progrese, sigur vom ajunge pe Marte şi ne va costa mult mai puţin decât estimăm noi astăzi", mai spune profesorul. Întrebat care este descoperirea sau teoria pe care visează să o descopere personal, savantul britanic răspunde: "Aş vrea să pot explica modul în care a apărut prima rază de lumină în Univers".

>> E înţelept oare să trimitem oameni în locuri neprimitoare doar pentru că vrem să le cunoaştem
mai bine? Nu ar fi mai bine dacă roboţii ar face acest lucru pentru noi?

David Southwood
directorul Secţiei de cercetări a Agenţiei Spaţiale Europene