Pixul lui Cozmâncă, telefonul lui Săftoiu

Dar dumneavoastră ce aţi fi făcut dacă aţi fi fost în locul primarului de la Soveja? Nu v-aţi fi gândit că poate fi rentabil să dai teren ieftin unui ştab de la Bucureşti ştiind că, în

Dar dumneavoastră ce aţi fi făcut dacă aţi fi fost în locul primarului de la Soveja? Nu v-aţi fi gândit că poate fi rentabil să dai teren ieftin unui ştab de la Bucureşti ştiind că, în schimb, vei reuşi să asfaltezi drumul comunal? Demnitarul se alege cu pământ pentru vilă, comunitatea se alege, în schimb, cu asfaltul şi cu o cale de acces către lumea civilizată. Proprietarul vilei va plăti, oricum, impozit localităţii. Ba, dacă va fi convins să-şi stabilească şi domiciliul aici, atunci şi o parte din impozitul său pe venit va reveni comunei. Nu-i rău! În plus, drumul poate aduce investiţii - în turism şi mica industrie, de exemplu, şi poate reprezenta un prim pas spre bunăstarea locului. Comunitatea n-ar avea ce să piardă, dimpotrivă. Aşadar, serviciu contra serviciu, o mână spală pe alta şi amândouă obrazul!

Judecata aceasta este, evident, pe cât de pragmatică, pe atât de imorală. Dar tare îmi este că alegătorii - de la Soveja sau de aiurea - vor pune ştampila mai degrabă pe pragmatism decât pe moralitate. Când drumul comunal e plin de hârtoape, moralitatea şi corectitudinea politică reprezintă un lux. Pe de altă parte însă, cazul Soveja înseamnă ilustrarea fidelă a modului în care funcţionează administraţia publică în România. Pe bază de telefon, de pilă, de vorbă bună, de cârdăşie, de apartenenţă la partidul aflat la putere. Şi nu pe bază de proiecte şi de priorităţi.

Vă mai aduceţi aminte de pixul lui Cozmâncă? Ministrul administraţ iei publice din vremea PSD-ului le-a spus-o oamenilor de la obraz: bugetul vostru stă în vârful pixului meu, aşa că aveţi grijă cu cine votaţi! Acum, locuitorilor din Soveja le-a pus Dumnezeu palma în cap, fiindcă un ştab de la Bucureşti a binevoit să-şi ia pământ în zonă. Mai bine zis, l-a primit la preţ bun, printr-o licitaţie cu plic închis, după care a pus o vorbă bună pentru multa şteptata asfaltare.

Octav Cozmâncă şi Claudiu Săftoiu fac parte din generaţii diferite. Mai mult, toate aparenţele conduceau spre ideea că între cei doi există şi mari diferenţe de concepţii, că îşi înţeleg cu totul diferit responsabilităţile de servitori ai statului. Că au viziuni opuse despre ceea ce se face şi ceea ce nu se face atunci când ai puterea. Din păcate, cazul Soveja ne arată că moravurile nu s-au schimbat fundamental în politica şi administraţia românească. Dacă nu credeţi, întrebaţi-l pe primarul de la Soveja. Sau mai întrebaţi-vă o dată: ce-aţi fi făcut dacă aţi fi fost în locul lui, în România lui Cozmâncă şi a lui Săftoiu?