Picaturile din partea plina a paharului

Incet, dar sigur, stagiunea teatrala 2004-2005 devine realitate, desi ritmul in care o face e de natura sa ingrijoreze. Suntem la inceput de octombrie si numai cateva teatre din tara - si mai putine

Incet, dar sigur, stagiunea teatrala 2004-2005 devine realitate, desi ritmul in care o face e de natura sa ingrijoreze. Suntem la inceput de octombrie si numai cateva teatre din tara - si mai putine din Bucuresti - au anuntat deja primele premiere, majoritatea in aceleasi zile, spre disperarea cronicarilor. Cel mai harnic a fost Nationalul clujean, care a avut initiativa de a strange laolalta critici si cercetatori teatrali la Colocviul national al criticii, prilej cu care a prezentat si doua premiere - Solo on-line (poem coregrafic de Vava Stefanescu) si Pescarusul de A.P.Cehov in regia Monei Chirila - plus un spectacol iesit la public la finele stagiunii trecute, care va starni de buna seama multe comentarii pro si contra, Mansarda la Paris cu vedere spre moarte de Matei Visniec, in regia lui Radu Afrim. Nevoia de dialog, de comunicare, de schimb de idei a generat aceasta editie pilot a unei intalniri deopotriva utile pentru profesionistii scenei (la viitoarele editii urmand sa se discute, punctual, stagiunea anterioara) si pentru comentatorii fenomenului. Care este unul dinamic, de vreme ce in acelasi week-end (24-26 septembrie) se afla in desfasurare festivalul Zile si nopti de teatru european la Braila (deasemeni prima editie) si era programata la Timisoara premiera spectacolului Regele Cymbeline de Shakespeare, in viziunea lui Alexander Hausvater. O productie a Teatrului German de Stat timisorean, Regele Cymbeline este rezultatul colaborarii trupei locale cu actori germani alesi in urma unei auditii, procedeu care intra, iata, si in obisnuinta teatrelor din tara. Tot in ziua de 25 septembrie Teatrul National din Craiova a deschis stagiunea cu Avarul de Moliere, in traducerea lui Romulus Vulpescu, forma scenica fiind incredintata directorului de scena Laszlo Bocsardi si echipei sale alcatuite din Bartha Jozsef (decoruri), Judit Dobre Kothay (costume), Konczei Arpad (muzica) si Liviu Matei (miscare scenica). Aflat la a doua colaborare cu Nationalul craiovean, Laszlo Bocsardi a ales sa lucreze de aceasta data cu actorii Ilie Gheorghe, Valentin Mihali, Catalin Rotaru, Romanita Ionescu, Mirela Cioaba, s.a., in distributie fiind cooptat si directorul teatrului, regizorul Mircea Cornisteanu. Intre timp, Teatrul National din Bucuresti a auntat ca si-a deschis portile la mijlocul lunii septembrie, pentru ca in aceste zile sa se afle in turneu cu doua spectacole - Ultima ora si Take, Ianke si Cadir - la sediu activitatea continuand cu motoarele reduse. Bulandra joaca si ea cateva titluri din stagiunile anterioare, reluate acum, asa cum se intampla si la Comedie, unde premiera cu Chirita of Barzoieni a fost amanata din cauza unui accident al protagonistei actrita Emilia Popescu. Pe celelalte scene bucurestene e liniste si pace. Singur Teatrul Odeon ambitioneaza sa prezinte un eveniment, spectacolul de teatru-dans Dorian Grey avand toate premisele in acest sens - dramatizarea dupa Portretul lui Dorian Grey de O. Wells, coregrafia lui Razvan Mazilu (care a pregatit indelung acest proiect) si regia lui Dragos Galgotiu fiind numai cateva dintre ele. Planuri mari isi fac si cateva teatre din tara: cele din Arad si Sf. Gheorghe au amandoua noi directori, in persoana regizorilor Stefan Iordanescu, respectiv Virgil Mihaiu, care promit revitalizarea respectivelor institutii, in timp ce Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu, cel mai activ din tara in acest moment si-a inceput seria turneelor inca din ultimele zile de vara. Spectatorii sibieni nu sunt, insa, uitati nici ei, deschiderea stagiunii avand loc la inceput de octombrie cu spectacolele Norii de Aristofan, in regia lui Florin Zamfirescu si Nora de Ibsen, o montare de Alexandru Nica. Tot de turneu se pregateste si Teatrul de Stat din Oradea, invitat la Seul, Coreea de Sud, cu spectacolul Electra, in conceptia regizorala a lui Mihai Maniutiu. Lucrurile par sa stea bine pentru cine vrea sa vada partea plina a paharului si sa uite, in acelasi timp, ca in Romania exista, totusi, aproape 50 de teatre, despre majoritatea acestora nestiindu-se mai nimic, uneori nici in orasele respective. Dar, sa speram ca vom avea o stagiune 2004-2005 cat mai bogata.