Peştii slăbesc din cauza poluării
0
Poluarea, pescuitul intensiv şi schimbările climatice au provocat dezechilibre în dezvoltarea speciilor marine. Peştii de mici dimensiuni au ajuns să fie prea mulţi şi nu se mai pot hrăni
Poluarea, pescuitul intensiv şi schimbările climatice au provocat dezechilibre în dezvoltarea speciilor marine. Peştii de mici dimensiuni au ajuns să fie prea mulţi şi nu se mai pot hrăni suficient cât să se dezvolte normal.
Peştii răpitori, precum şi păsările sau mamiferele marine consumă peştii mici "debilizaţi" şi slăbesc văzând cu ochii. Specialiştii americani spun că au făcut 47 de studii pentru a determina cu certitudine impactul hranei asupra vieţuitoarelor marine.
Surpriza lor a fost că, deşi prădătorii mănâncă aproximativ aceleaşi cantităţi de hrană, ei nu primesc substanţele nutritive de care au nevoie.
Prin urmare, din cauza omului, chiar şi peştii au ajuns să consume "junk food", adică o mâncare care le umple stomacul, dar nu-i hrăneşte. Dar, spre deosebire de oamenii care mănâncă astfel, peştii şi păsările nu se îngraşă, ci slăbesc.
Pescuitul intensiv al codului şi poluarea apelor oceanice cu medicamente şi produse cosmetice au deteriorat grav ecosistemele marine, provocând mutaţii ireversibile în lumea vie
Peşti hiperactivi, broaşte stupide sau şoricei fără frică. Aşa arată consecinţele poluării. Natura nu mai rezistă agresiunilor omului, avertizează New Scientist.
Pescuitul intensiv şi schimbările climatice au pus păsările, peştii răpitori şi mamiferele marine la regim. Hrana lor a devenit similară cu ceea ce oamenii numesc "junk food", în sensul că, deşi este multă, e foarte puţin hrănitoare.
Michael Fogerty, specialist în piscicultură la Serviciul American al Pescăriilor Marine, explică rezultatele celor 47 de studii despre impactul hranei asupra vieţii marine.
Cum ajung peştii să slăbească
Peştii oceanici precum tonul şi codul sunt pescuiţi intensiv pentru carnea lor dulce. Mările şi oceanele rămase fără aceşti prădători s-au umplut cu peşti mici, precum şprotul, care s-au înmulţit nelimitat. Hrana lor a început să fie insuficientă şi, ca atare, peştişorii au devenit o hrană mai puţin hrănitoare pentru cod sau ton.
Toate speciile care se hrănesc în mod natural cu şprot au fost afectate de această degradare. Deşi au mâncat la fel de mult, păsările marine, codul, tonul sau delfinii au început să piardă în greutate. "Putem spune că şprotul nu reuşeşte să hrănească aceste specii fiind, prin urmare, un soi de <> ", explică Fogerty.
Clima schimbă viaţa marină
Şi schimbările de temperatură ale curenţilor oceanici influenţează calitatea şprotului. Modificarea temperaturii medii a apelor de suprafaţă poate favoriza unii peşti, în timp ce pe alţii îi ucide.
Profesorul Andrew Trites, de la Universitatea din Vancouver, Canada, a reuşit să demonstreze că leii de mare slăbesc şi îşi reduc simţitor numărul în funcţie de calitatea peştişorilor din specia Pollock, care sunt hrana lor preferată.
Atunci când bancurile acestora sunt foarte numeroase, deşi aparent au hrană din plin, leii de mare slăbesc şi se îmbolnăvesc uşor. Ca să-şi dovedească teoria, Trites a prins câţiva peştişori şi le-a analizat numărul de proteine şi de grăsimi din ţesuturi. Aşa a descoperit că bancurile numeroase sunt alcătuite din peşti debili, cu foarte puţine grăsimi şi cu proteinele reduse la jumătate.
Canalizările, pericol pentru peşti
Studiile despre peştii din râul Duwamish, în care se varsă canalizarea oraşului american Seattle, au scos la iveală schimbarea sexului în rândul peştilor şi chiar decesul acestora când apele conţin cantităţi mari de produse cosmetice sau hormoni (provenind de la pilulele contraceptive).
Loţiunile de plajă sunt dintre cele mai dăunătoare, sub efectul lor peştii masculi efeminându-se treptat, până la schimbarea totală a sexului, iar peştii-femele nu mai pot produce icre.
Întreaga viaţă marină din apropierea gurilor de vărsare ale marilor fluvii e afectată de substanţele aruncate de oameni la canal, prin intermediul instalaţiilor sanitare.
Majoritatea peştilor suferă modificări genetice şi conţin în celulele lor metale grele ca plumbul şi zincul, precum şi cantităţi mari de hormoni umani. Când oamenii consumă astfel de peşti, sănătatea lor este pusă în pericol.
Oceanul se încălzeşte mai repede
Rezultatele unui studiu publicat de revista "Nature" arată că nivelul oceanului planetar creşte cu 50 la sută mai repede decât estimaseră oamenii de ştiinţă. Fenomenul a fost însoţit de o creştere continuă şi a temperaturii
apei de mare.
Conform raportului întocmit de o echipă internaţională de cercetători, între care şi americanul Peter Gleckler, de la Laboratorul Lawrence Livermore, între anii 1961 şi 2003, nivelul oceanului a crescut cu 1,5 milimetri anual.
Această cifră este de două ori mai mare decât afirmau oamenii de ştiinţă la începutul acestui an. Datele publicate de revista americană vor contribui la ajustarea programelor computerizate ce estimează modul în care se va desfăşura extinderea oceanelor.
Somonii şi păstrăvii îşi pierd mirosul şi simţul orientării
Chiar şi o cantitate redusă de pesticide deversată în râuri poate provoca efecte dezastruoase asupra peştilor. De pildă, somonii îşi pierd mirosul, iar păstrăvul curcubeu e atât de rău afectat încât nu-şi mai poate detecta prădătorii.
Experienţele efectuate cu 10 pesticide folosite în mod uzual în agricultură au dovedit că peştii de râu pot dispărea complet doar pentru că nu mai sunt capabili să se adapteze la mediu şi îşi pierd abilităţile necesare supravieţuirii.
Keith Tierney, un chimist specialist în toxicologie de la universitatea din Columbia Britanică, Burnaby, care împreună cu Simon Fraser a studiat comportamentul păstrăvilor, spune că astfel de peşti, care nu pot sesiza prezenţa ursului pe malul apei, sunt sortiţi pieirii.
Lipsa simţului mirosului este un handicap sever pentru peştii afectaţi de pesticide, întrucât ei nu-şi mai pot găsi mâncarea sau perechea. Deşi teoria nu este complet confirmată, ea reprezintă o explicaţie plauzibilă pentru dispariţia peştilor din râurile Canadei şi Statelor Unite.
Chiar dacă apele curgătoare conţin cantităţi relativ mici de pesticide, somonii şi păstrăvii, care înoată timp îndelungat în aceste ape, ajung să fie afectaţi chiar mai rău decât cei din cadrul experienţelor efectuate în laborator.
Cocktail din chimicale
Situaţia peştilor este agravată de faptul că, pe lângă pesticide, apele mai conţin şi alte substanţe toxice, care le afectează organismul. Pentru a avea o imagine reală a dezorientării păstrăvului din cauza poluării, cercetătorii au creat un cocktail din zece chimicale diverse, toate în doze acceptabile din punctul de vedere al limitelor de poluare.
Rezultatul a fost uluitor. Peştele testat nu şi-a pierdut doar simţul mirosului, ci şi-a pierdut complet şi simţul de orientare. El n-a mai identificat sensul de curgere a apei şi s-a tras spre malul râului improvizat în laborator, aşteptând o schimbare.
Poluarea înnebuneşte animalele
Pe întreaga planetă, o mulţime de comportamente ciudate au fost semnalate în lumea vie. Peşti hiperactivi care se agită atât de tare încât uită să mănânce şi ajung să moară de foame. Broscuţe stupide care nu ştiu să ţopăie ca să-şi prindă insectele necesare dietei zilnice.
Pescăruşi care se-mpiedică de parcă ar fi consumat alcool. Acest veritabil circ al naturii este provocat de substanţele chimice deversate de oameni în apele Terrei.
Metalele grele, fenilii policlorinaţi sau doar aditivii alimentari uzuali alterează iremediabil sistemul endocrin al organismelor vii. Sub acţiunea acestor substanţe, animalele se comportă în mod bizar.
Efectul este cunoscut de mai bine de două decenii de oamenii de ştiinţă, dar abia în ultimii ani, când concentraţia chimicalelor inculpate a crescut considerabil, savanţii au putut dovedi că poluarea provocată de om distruge echilibrul naturii.
Comportamentul alterat s-a dovedit insurmontabil pentru multe specii care sunt acum pe cale de dispariţie din cauza poluanţilor. Egretele nu şi-au mai clocit ouăle, şobolanii nu-şi mai învaţă puii să se ferească de prădători, şoimii nu-şi fac cuiburi, peştii ţânţar nu se mai împerechează, maimuţele îşi pierd echilibrul şi nu mai pot sări din copac în copac.
Dustin Penn şi Sarah Zala, de la Institutul Lorenz de la Academia de Ştiinţe din Viena, care tocmai au publicat un amplu studiu pe această temă, avertizează omenirea că ciudăţeniile din lumea animală nu sunt deloc fenomene izolate, ele putând fi observate la nivel global.
Deversări anuale în Ocean
3,2 miliarde de tone de deşeuri casnice şi industriale sunt deversate prin sistemele de canalizare;
140 de milioane de tone de îngrăşăminte şi câteva zeci de milioane de tone de pesticide sunt duse în ocean de râuri şi fluvii;
400.000 de tone de petrol şi produse petroliere ajung accidental în apele mării;
Conţinutul de mercur din carnea peştelui oceanic a crescut de 26 de ori în ultimele două decenii;
46.000 de obiecte de plastic plutesc pe fiecare milă pătrată de ocean.
Se încarcă comentariile...
