Performante care nu tin de foame

In pofida secetei, care a determinat guvernul sa traga in jos previziunile sale de crestere pentru 2003, economia ramane dinamica. Cabinetul Nastase a reusit, de altfel, sa imprime economiei cel mai

In pofida secetei, care a determinat guvernul sa traga in jos previziunile sale de crestere pentru 2003, economia ramane dinamica. Cabinetul Nastase a reusit, de altfel, sa imprime economiei cel mai inalt ritm de crestere din perioada tranzitiei - in medie, 5% pe an. Romanii nu inteleg insa un lucru care nu le da pace nici in somn. De ce o expansiune atat de sustinuta nu se face simtita si pe masa lor saracacioasa? In schimb, in alte tari est-europene, cu ritmuri de crestere mai lente decat cele ale Romaniei, conditiile de viata s-au imbunatatit apreciabil. Explicatia trebuie cautata in modalitatile prin care se realizeaza cresterea. Economia romaneasca poate progresa rapid numai prin exporturi. O astfel de crestere nu se simte insa in buzunarele oamenilor, pentru ca se bazeaza pe strangerea curelei. Nu ai altceva mai bun, exporti si venit national. Intreprinderile romanesti nu vand pe pietele externe tehnologii inalte, ci forta de munca ieftina. Daca maresc prea mult salariile, produsele lor risca sa devina necompetitive si sa fie scoase de pe piata. Statele asiatice au realizat cu exporturile adevarate miracole economice, dar in conditiile in care populatia s-a multumit cu putin. Tarile puternic industrializate au folosit alte motoare ale cresterii pentru a ajunge la standarde de viata ridicate. In Statele Unite sau Japonia, consumul reprezinta doua treimi din produsul intern brut. Guvernele de dupa 1989 au incercat in mai multe randuri sa stimuleze consumul si in Romania. Dar, toate tentativele au esuat. De ce? Cand s-au dat mai multi bani, oamenii au inceput sa cumpere ce aveau nevoie. Intreprinderile romanesti, nerestructurate, nu au putut, insa, acoperi cererea suplimentara. Nu a existat pe piata interna, sa spunem, suficienta faianta pentru cei care doreau sa-si faca o casa, s-a apelat la importuri. Cand cererea de consum nu s-a putut pune de acord cu oferta productiei prin achizitii externe, faianta existenta pe piata romaneasca s-a scumpit. Astfel incat, de cate ori s-a incercat sa se porneasca motorul consumului, cresterea cererii s-a spart fie in inflatie, fie in importuri. Alte tari est-europene - cum sunt Cehia, Ungaria sau Polonia, care si-au restructurat economiile in profunzime - folosesc tot mai mult consumul pentru stimularea cresterii. In Ungaria, de exemplu, salariile au sporit cu 49% in 2001-2002, fara sa trezeasca demonii inflatiei sau sa produca derapaje externe. E drept, in urma scumpirii mainii de lucru, investitorii straini care folosesc multa forta de munca si-au transferat afacerile in Romania sau Ucraina, unde salariile sunt inca mici. Ungurii nu regreta insa plecarea lor, deoarece au ramas cu investitii care stau la baza unei cresteri ce nu presupune strangerea curelei. Romanii muncesc mai mult pentru altii decat pentru ei, deoarece industria este dominata de intreprinderi de stat neperformante si neadaptate la noile cerinte ale pietei. Cu aceleasi probleme s-au confruntat la inceputul tranzitiei si celelalte tari est-europene, care insa au reusit sa le depaseasca destul de repede cu ajutorul investitiilor straine directe. Din pacate insa, capitalul strain nu s-a inghesuit sa vina si in economia romaneasca. Dupa statisticile BERD, in perioada 1989-2002, investitiile straine directe pe locuitor au fost de 3.413 dolari in Cehia, de 2.253 dolari in Ungaria, dar de numai 405 dolari in Romania, care a fost depasita si de Bulgaria (547 dolari). Nimic surprinzator intr-o asemenea evolutie. Cand Volkswagen se ducea in Cehia si General Electric in Ungaria, guvernantii nostri spuneau ca "nu ne vindem tara". Dupa ce am deschis ferestrele spre exterior, deoarece riscam sa ne sufocam, nu am stiut incotro sa o luam. Cu cine sa privatizam PETROM? Un grup de presiune vrea cu rusii pentru ca ne dau petrol. Alt grup ii sustine pe americani pentru ca ne baga in NATO. Si unii, si altii uita insa ca obiectivul nostru prioritar este integrarea in Uniunea Europeana. Guvernul Nastase este unul monocolor, dar in interiorul sau exista frictiuni, forte centrifuge, care trag in trei directii diferite. In ultima vreme, au aparut insa semne ca grupul din jurul premierului Nastase, care doreste sa mergem spre Europa, inclina mai mult balanta de partea sa. Societatea italiana Landini vrea sa cumpere Tractorul. Singurul competitor care a ramas in cursa pentru privatizarea celor doua societati de distributie a energiei electrice (Banat si Dobrogea) este tot o firma italiana. Bucurestiul ar transmite Uniunii Europene un mesaj deosebit de favorabil daca cea mai mare intreprindere romaneasca si prima banca a tarii ar fi privatizate cu firme europene, inclusiv italiene. Romania este singura tara candidata la integrarea in Comunitatea celor 15 care nu are un sponsor. Iar consecintele sunt dintre cele mai nedorite. FMI accepta tarilor central-europene si statelor baltice deficite bugetare si de cont curent de 8-10% din PIB, in timp ce in cazul Romaniei stramba din nas si atunci cand ajung la 4,5-5%. Motivul este simplu: Romania n-a putut demonstra nici o data, dupa 1989, ca poate finanta deficitele sale din investitii straine mai mult de 60%. Or, in Polonia intrarile de capital strain sunt de trei ori mai mari decat deficitul de cont curent. Cand si Romania va avea sponsorii sai, constrangerile legate de dezechilibrele interne sau externe vor disparea, iar economia va ajunge mai usor la un tip de crestere care sa se faca simtita si in buzunarele oamenilor.