Pelerinaje şi trasee mănăstireşti, pentru luna octombrie

Patriarhia Română propune pelerinaje închinate sărbătorilor din această lună. Acoperământul Maicii Domnului, Sfânta Parascheva şi Sf. Dumitru Basarabov sunt cele trei mari ocazii de

Patriarhia Română propune pelerinaje închinate sărbătorilor din această lună. Acoperământul Maicii Domnului, Sfânta Parascheva şi Sf. Dumitru Basarabov sunt cele trei mari ocazii de reculegere şi pelerinaj din următoarele 30 de zile.

În octombrie, credincioşii preamăresc Praznicele, cele trei mari sărbători ale acestei perioade: Acoperământul Maicii Domnului, chiar în prima zi a lunii; apoi urmează cinstirea Cuvioasei Parascheva, însoţită de o întreagă suită de pelerinaje şi slujbe de priveghere, care se desfăşoară în intervalul 12-14 octombrie întru cinstirea ei. Fireşte, la sfârşitul lunii, pelerinii din toate zonele vor veni la Bucureşti să se închine la moaştele Sf. Dimitre Basarabov, adăpostite în Catedrala Patriarhală.

Pelerinajele vor include vizite la multe lăcaşuri ce adăpostesc icoane făcătoare de minuni şi moaştele unor sfinţi români sau părticele ale sfinţilor şi mucenicilor străini.

1. La 1 octombrie, traseul: Bucureşti - Mănăstirea Crasna

Pentru a ajunge la sfântul lăcaş, se merge pe jos circa 45 de minute, iar pelerinajul include mănăstirile Pissiota, din comuna Poienarii Burchi (jud. Prahova), şi Ţigăneşti (jud. Ilfov).
Despre Mănăstirea Crasna, această aşezare pustnicească, retrasă, care a luat fiinţă la începutul secolului al XVIII-lea, se ştie că a fost întemeiată, probabil, de câţiva sihaştri din Văleni. Prima atestare documentară datează din anul 1745.

Acest vechi aşezământ ortodox a suferit vitregiile istoriei. Primul stareţ a fost chiar ctitorul Constantin Potlogea, călugărit cu numele de Chesarie. El a donat schitului o moşie pe care s-au construit chiliile din lemn unde s-au nevoit călugări veniţi de la Cheia şi Ciolanu. Nicolae, unicul fiu al stareţului, s-a călugărit cu numele de Nil. Prin generozitatea stareţului, copiii din satele vecine veneau la şcoala înfiinţată aici. În timpul cursurilor, copiii locuiau, gratis, în internatul înfiinţat în acest scop.

După 1864, prin secularizarea averilor mănăstireşti, schitul a pierdut din gloria de odinioară şi până în 1964 a traversat tot felul de etape de restrişte. Abia după atâtea decenii a început să se refacă. Sigur, Biserica veche a schitului impresionează prin forma sa de cruce. Catapeteasma, lucrată la Viena, se remarcă printr-o sculptură, demnă de admiraţie, acoperită cu foiţă de aur.

Prin eforturile stareţului, acum episcop al Alexandriei şi Teleormanului, alături de credincioşii din obşte, s-au construit un monument al eroilor, care a fost pictat de Ioan şi Daniela Moldoveanu, o clădire primitoare pentru oaspeţi, precum şi o altă clădire din cărămidă şi piatră, cu frumoase chilii pentru călugări. Alături, s-a înălţat o biserică, iar din anul 2001, acest schit a devenit mănăstire.

2. În intervalul 6-7 octombrie, pelerinaj în Dobrogea

Se vizitează mănăstirile Saon şi Cocoş, Complexul de la Niculiţel, unde se odihnesc moaştele Sfinţilor martiri Zoticos, Atalas, Kamasis şi Filip, trăitori sub domnia împăratului Diocleţian, rămas în istoria creştinismului ca unul dintre prigonitorii vestiţi ai acestei credinţe. Ultimul popas se face la Celic-Dere (în traducere din limba turcă - pârâu de oţel), ridicată de călugări români la începutul secolului al XIX-lea.

Aici se remarcă pictura mănăstirii, realizată de pictorul Gh. Eftimiu, în anul 1929, dar şi o extraordinară colecţie de artă veche bisericească. În ziua următoare, pelerinii vor asista la Sf. Liturghie, oficiată la Catedrala din Constanţa, iar apoi se vor face alte trei popasuri la lăcaşuri purtătoare de har: mănăstirile Techirghiol, Peştera Sf. Apostol Andrei şi Dervent (în traducere - peste vale).

Pe meleagurile dobrogene s-a aşezat, la începutul mileniului I, Sfântul Apostol Andrei, care a propovăduit Evanghelia lui Hristos, a botezat şi a hiritonit preoţi, întemeind astfel comunităţi creştine. Se ştie că patru dintre ucenicii lui, trimişi la Dervent să propovăduiască Evanghelia, au fost omorâţi şi pe locul sacrificiului au apărut renumitele cruci din piatră care, în timp, şi-au dovedit o mare putere tămăduitoare a bolilor sufleteşti şi trupeşti.

În istoria zbuciumată a acestor locuri au rămas şi ultimele cuvinte ale Apostolului românilor, care, văzând crucea, înainte de a fi răstignit a exclamat: "Te binecuvântez, o, cruce, care ai fost sfinţită prin trupul lui Hristos!" În prezent, sfintele moaşte ale Sf. Apostol Andrei se odihnesc în Catedrala Amalfi din Italia, după ce au fost aduse aici în timpul cruciadei din 1204, când latinii au prădat Constantinopolul.

3. Traseu spiritual între Catedrala Episcopală din Giurgiu şi Mănăstirea Comana

Pelerinii vor afla lucruri impresionante despre Mănăstirea Comana. Înălţată cu cinci veacuri şi jumătate în urmă, în 1462 (fiind atestată documentar în anul 1505), de domnitorul Vlad Ţepeş, mănăstirea a fost iniţial o cetate fortificată între ape capricioase, într-un loc greu accesibil.

La completarea ansamblului şi-a adus contribuţia şi domnitorul Radu Şerban, apoi vornicul Şerban Cantacuzino. După cutremurul din 1802, care a avut un rol nefast asupra lăcaşului, în 1863 mănăstirea a fost desfiinţată şi a rămas doar o biserică de parohie. Abia în 1991, Sfântul Sinod a decis reînfiinţarea mănăstirii. Cele 12 chilii adăpostesc acum călugări apreciaţi pentru jertfelnicia lor.

4. Manifestări închinate Cuvioasei Parascheva

Traseul pelerinajelor conduce spre lăcaşuri de renume în peisajul monahal românesc: mănăstirile Cetăţuia - Galata - Golia, iar apoi deplasările spirituale au drept repere mănăstirile Trei Ierarhi - Bucium Bârnova, închinare la Sfintele Moaşte ale Cuvioasei Parascheva. Miile de pelerini care vor veni la Catedrala din Iaşi vor participa la slujba de priveghere.

Despre Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi, din Iaşi, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, o "simfonie a artelor" cum a fost denumită, se poate spune că a fost sfinţită de Mitropolotul Varlaam la 6 mai 1639. Arhitectonic, biserica are stilul tradiţional moldovenesc. Pictura ei originală a fost realizată de cei mai vestiţi meşteri ai lumii ortodoxe, iar broderia şi obiectele cu care a fost dăruită biserica aveau fastul şi strălucirea marilor ctitorii bizantine.

În 1641 au fost aşezate aici moaştele Cuvioasei Parascheva. Şi acest sfânt lăcaş a fost supus vitregiilor specifice acelor vremuri: a fost jefuit şi ars de năvălitori şi şubrezit de cutremure. De aceea, sfântul lăcaş fost restaurat din temelii la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Din 1889, racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva a fost mutată în Catedrala Mitropolitană. De-a lungul timpului, Mănăstirea Trei Ierarhi a reprezentat o importantă cetate a culturii şi spiritualităţii româneşti. Din anul 1997, în incinta lăcaşului a fost adusă statuia marelui nostru poet Mihai Eminescu, pentru că acesta, cum precizează documentele, a locuit o perioadă în casa din incintă. Acum, aici funcţionează şi un atelier de pictură eclesială.

Pe 14 octombrie, mare slujbă de hram la Ciorogârla. La această dată se organizează hram şi la Mănăstirea de maici - Sămurcăşeşti, care poartă hramul Cuvioasei Parascheva. În continuare, vor mai fi vizitate mănăstirile Glavacioc şi Râmeţ. Puţini cititori ştiu că Mănăstirea Sămurcăşeşti se mai numeşte şi Ciorogârla şi se află lângă râul cu acelaşi nume.

În incinta mănăstirii se află locurile de veci ale unor personalităţi cu rezonanţă în viaţa social- culturală a ţării: mama lui Valter Mărăcineanu, artista Frosa Sarandi şi Sofia Heliade, fiica lui Heliade Rădulescu. Este admirat de vizitatori şi un foarte dotat atelier de înrămat icoane.

Biserica mănăstirii a fost înălţată de un mare vornic al acelor vremuri, Constantin Samurcas, în anul 1808. Sfinţirea s-a făcut, după şase decenii, în 1870, când pictorul Gh. Tătărăscu a a finalizat întreaga pictură. Aici, în 1821, a poposit şi Tudor Vladimirescu pentru a se întâlni cu delegaţia boierilor condusă de Dinicu Golescu.

În cadrul mănăstirii a funcţionat o şcoală primară, între anii 1864 şi 1875, ca urmare a legii instrucţiunii, promulgată, potrivit documentelor, de Al.I. Cuza. În cimitirul mănăstirii se găsesc şi momumentele funerare ale familiei lui Alexandru Beldiman, fondatorul ziarului "Adevărul", la 1888.

5. Pelerinaj, pe 13 septembrie, la mănăstirile Sinaia şi Biserica Neagră

De unde vine numele Sinaia?

Mănăstirea Sinaia, numită nu întâmplător "Catedrala Carpaţilor", datează din secolul al XVII-lea. Fondatorul său, spătarul Mihai Cantacuzino, a vizitat împreună cu mama şi sora sa, Stanca, locurile sfinte şi a ajuns, cu această ocazie, pe muntele Sinai, rugându-se aici la Mănăstirea Sf. Ecaterina. Impresionat de aceste lăcaşuri vizitate, spătarul s-a hotărât să înalţe într-o zonă muntoasă o mănăstire închinată Fecioarei Maria, care să poarte şi numele muntelui care l-a impresionat, Sinai.

De aceea, mănăstirea s-a numit Sinaia. Pelerinii care trec pragul frumosului lăcaş, care nu a fost scutit de invaziile turcilor şi austriecilor, descoperă pagini de istorie autohtonă şi un muzeu de artă şi de spiritualitate românească. În scenele iconografice, pictorul Pârvu Mutu Zugravul, a reprezentat personajele cu mâna întinsă, simbolizând dărnicia şi milostenia.

Ctitorul Mihai Cantacuzino preciza într-un document contemporan: "Iubeşte şi miluieşte pe aproapele tău, cercetează pe cel bolnav şi sărac şi adăposteşte în casa ta pe cel oropsit". Această deviză de viaţă s-a concretizat şi într-un alt aşezământ filantropic: Spitalul Colţea, primul spital din Ţara Românească, în Bucureşti.

O altă iniţiativă impresionantă a domnitorului a fost comandarea unui ornament exterior cu dublă semnificaţie: un brâu de ceramică smălţuită în verde, alcătuit din trei fire răsucite, ce simbolizează unirea celor trei principate româneşti, iar Sfânta Treime reunită într-un Dumnezeu unic.

6. Intervalul 19-21 octombrie este închinat Sfinţilor Ardeleni

În aceste zile, popasurile pelerinilor se organizează în trei etape: Bucureşti - Mănăstirile Sinaia şi pe ruta Mediaş-Teiuş. Se merge la Mănăstirea Râmeţ, unul dintre cele mai vechi aşezăminte mănăstireşti din Transilvania.

De importanţa Mănăstirii Râmeţ în viaţa românilor ortodocşi din această frământată zonă a ţării vorbesc documentele vremii, începând cu episcopul Hristofor, în 1557. Distrugerile suferite din cauza "stricăciunii necredincioşilor", dar şi a timpului au marcat existenţa sfântului lăcaş.

În 1792, Curtea de la Viena permitea repararea bisericii, dar ca biserică de mir. În chilii s-a organizat o şcoală. Au urmat dispute ecleziasti ce la Blaj şi localnicii obţin dreptul de a avea un lăcaş de închinăciune ortodox. În jurul anilor 1940, după aproape 150 de ani, viaţa mănăstirească îşi reia cursul.

În etapele următoare vor fi vizitate alte lăcaşuri de vrednică amintire pentru istoria ortodoxiei ardelene: Schitul Sfântului Ioan Botezătorul, mănăstirile Pătrânjeni, Albac, Lupşa, Dumbrava. Pelerinajul se încheie cu participarea la slujba de pomenire a Sfinţilor Ardeleni, în Catedrala Mitropolitană Sibiu.