Adevarul.ro

În România, Rezoluţia ONU din "68 cu privire la Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg este în vigoare, dar inoperantă. În urmă cu 40 de ani, România a semnat o

În urmă cu 40 de ani, România a semnat o importantă rezoluţie a ONU privind imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanităţii, rezoluţie care nu a fost niciodată aplicată în România. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România doreşte să transpună Rezoluţia ONU din "68 în Codul Penal. Mai ales, pentru a scoate definitiv din culpă internaţională statul român.

ţia Naţiunilor Unite a adoptat Rezoluţia privind Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor contra umanităţii. Convenţia defineşte crimele împotriva umanităţii în conformitate cu Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg. România, ţară membră a ONU din 1955, a ratificat Rezoluţia ONU şi, deci, Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor contra umanităţii, prin Decretul 547 din 29 iulie 1969.

Un decret care, în prezent, se află, la vedere, pe mai multe site-uri oficiale ale unor importante instituţii ale statului percum Ministerul Justiţiei, MApN, Camera Deputaţilor.

Prevederi lipsă în Codul Penal

"Oricare ar fi data la care au fost comise, crimele următoare sunt imprescriptibile: a) crimele de război, aşa cum sunt definite în Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg (...)

b) crimele contra umanităţii, indiferent dacă sunt comise în timp de război sau în timp de pace (...) evicţiunea prin atac armat sau ocupaţie şi actele inumane care decurg din politica de apartheid, precum şi crima de genocid, aşa cum este definită în Convenţia din 1948 pentru prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid, chiar dacă aceste acte nu constituie o violare a dreptului intern al ţării în care au fost comise", se spune în Articolul 1 al Convenţiei ONU.

La Art. 2. se spune: "Dacă va fi comisă oricare dintre crimele menţionate în Articolul 1, prevederile acestei convenţii vor fi aplicate reprezentanţilor autorităţii de stat şi persoanelor particulare care participă la comiterea ei ca autori sau complici, care se fac vinovaţi de incitare directă la comiterea oricăreia dintre aceste crime sau care participă la o înţelegere în vederea comiterii ei, indiferent de gradul de execuţie în care s-ar afla, precum şi reprezentanţilor autorităţilor de stat care tolerează comiterea acestor crime".

Însă, în urma decretului din "88, zeci de anchete penale nu au mai incriminat fapte grave care puteau fi prezumate drept "crime împotriva umanităţii". De ce? Pentru că, pur şi simplu, Titlul XI din Codul Penal (privind "Infracţiuni contra păcii şi omenirii") nu include imprescriptibilitatea acestor infracţiuni. În acest context, din 1969, statul român este în culpă pentru că nu şi-a respectat un important angajament luat la nivel internaţional.

Tocmai de aceea, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR), care a făcut o propunere de transpunere explicită a Convenţiei în Codul Penal, consideră că, "în conformitate cu prevederile internaţionale, crimele împotriva umanităţii pot fi judecate în România indiferent de data la care au fost comise sau cel puţin începând cu 1969, data ratificării convenţiei de către statul român".

>> Procesul comunismului este o metaforă. (…)Fiecare victimă, în virtutea Decretului 547 din '69, să spună cine a torturat-o.
Andrei Ursu,
fiul disidentului ucis de Securitate

Două metafore: "Raportul Tismăneanu" şi "Procesul comunismului"

Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, ucis în beciurile Miliţiei şi Securităţii în 1985, este de acord cu transpunerea Rezoluţiei ONU privind inprescriptibilitatea crimelor împotriva umanităţii în Codul Penal actual. În acest sens, Andrei Ursu spune că "dosarul crimelor comunismului este foarte frumos. Ca şi <> . Dar acestea, dincolo de vorbele frumoase, nu ajută la nimic.

Nu este cazul să se depună atâta efort pentru un proces care ştim că nu va avea loc. Nu e practic să avem un dosar cu 5.000 de inculpaţi şi zece mii sau o sută de mii de victime bătute, schingiuite, deportate, închise în aziluri psihiatrice. Nu e cazul, nu se poate aşa ceva. Se poate însă ca fiecare victimă, în virtutea Decretului 547 din 29 iulie 1969, să vină cu martori sau cu o depoziţie şi să spună cine a bătut-o şi a torturat-o fizic sau psihic.

Chiar şi procesele Revoluţiei şi ale mineriadelor vor avea şanse mult mai mari, în virtutea acestui decret. Doar astfel se va face dreptate în toate aceste dosare. Pentru că dreptate înseamnă ca acel care a comis nedreptatea să plătească", spune Andrei Ursu.

Convenţie asupra imprescriptibiltăţii crimelor de război şi a crimelor contra umanităţii*

(26 noiembrie 1968)

Statele Părţi la prezenta Convenţie,

reamintind rezoluţiile Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite 3 (I) şi 170 (II), din 13 februarie 1946 şi 31 octombrie 1947, privind extrădarea şi pedepsirea criminalilor de război şi 95 (I), din 11 decembrie 1946, care confirmă principiile de drept internaţional recunoscute prin Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg şi prin sentinţa acestui tribunal, precum si rezoluţiile 2184 (XXI) din 12 decembrie 1966 si 2202 (XXI) din 16 decembrie 1966, prin care Adunarea Generală a condamnata în mod expres drept crime contra umanităţii, pe de o parte, violarea drepturilor economice şi politice ale populaţiilor indigene şi, pe de altă parte, politica de apartheid.

reamintind rezoluţiile Consiliului Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1074 D (XXXIX) şi 1158 (XLI), din 28 iulie 1965 şi 5 august 1966, privind pedepsirea criminalilor de război şi a persoanelor vinovate de crime contra umanităţii,

constatând că în nici una din declaraţiile solemne, actele sau convenţiile privind urmărirea şi pedepsirea crimelor de război şi a crimelor contra umanităţii nu au fost prevăzute limite în timp,

considerând că crimele de război şi crimele contra umanităţii sunt printre cele mai grave crime de drept internaţional,

convinse că pedepsirea efectivă a crimelor de război şi a crimelor contra umanităţii este un element important in prevenirea unor astfel de crime, în protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de natură să încurajeze încrederea, să stimuleze cooperarea între popoare şi să favorizeze pacea şi securitatea internaţională,

constatând că aplicarea, în ceea ce priveşte crimele de război şi crimele contra umanităţii, a regulilor dreptului intern referitoare la prescripţia pentru crime de drept comun, îngrijorează profund opinia publică mondială, întrucât împiedică urmărirea şi pedepsirea persoanelor responsabile de aceste crime, recunoscând că este necesar şi oportun să se afirme în dreptul internaţional, prin această convenţie, principiul imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor contra umanităţii şi să se asigure aplicarea lui universală,

au convenit asupra celor ce urmează:

*A fost adoptată de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 26 noiembrie 1968 (Rezoluţia 2391/XXIII).

A intrat în vigoare la 11 noiembrie 1970.

Texte autentice în chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă.

Publicate în: United Nations General Assembly Resolutions 2391 (XXIII), 26 November 1968.

România a ratificat Convenţia prin Decretul nr. 547 din 29 iulie 1969, publicat în Buletinul Oficial nr. 83 din 30 iulie 1969. La depunerea instrumentelor de ratificare, România a facut următoarea declaraţie: ,,Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România declară că dispoziţiile art. 5 şi 7 din Convenţie nu sunt în concordanţă cu principiul conform căruia tratatele internaţionale multilaterale ale căror obiect şi scop interesează comunitatea internaţională în ansamblul său trebuie să fie deschise participării universale".

Art. 1. Oricare ar fi data la care au fost comise, crimele următoare sunt imprescriptibile:

a) crimele de război, aşa cum sunt definite în Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg, din 8 august 1945, şi confirmate prin rezoluţiile Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite 3 (I) şi 95 (I) din 13 februarie 1946 şi 11 decembrie 1946 şi, în special, ,,infracţiunile grave" enumerate în Convenţiile de la Geneva, din 12 august 1949, pentru protecţia victimelor de război;

b) crimele contra umanităţii, indiferent dacă sunt comise în timp de război sau în timp de pace, aşa cum sunt definite în Statutul Militar Internaţional de la Nürnberg, din 8 august 1945, şi confirmate prin rezoluţiile Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite 3 (I) şi 95 (I) din 13 februarie 1946 şi 11 decembrie 1946, evicţiunea prin atac armat sau ocupaţie şi actele inumane care decurg din politica de apartheid, precum si crima de genocid, aşa cum este definită în Convenţia din 1948 pentru prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid, chiar dacă aceste acte nu constituie o violare a dreptului intern al şării în care au fost comise.

Art. 2. Dacă va fi comisă oricare dintre crimele menţionate în articolul 1, prevederile acestei convenţii vor fi aplicate reprezentanţilor autorităţii de stat şi persoanelor particulare care participă la comiterea ei ca autori sau complici, care se fac vinovaţi de incitare directă la comiterea oricăreia dintre aceste crime sau care participă la o înţelegere în vederea comiterii ei, indiferent de gradul de execuţie în care s-ar afla, precum şi reprezentanţilor autorităţilor de stat care tolerează comiterea acestor crime.

Art. 3. Statele părţi la prezenta convenţie se angajează să adopte toate măsurile interne, legislative sau de alt ordin, care ar fi necesare pentru a permite extrădarea, în conformitate cu dreptul internaţional, a persoanelor vizate în articolul 2 al prezentei Convenţii.

Art. 4. Statele părţi la prezenta convenţie se angajează să adopte, în conformitate cu procedurile lor constituţionale, orice măsuri legislative sau de alt ordin care ar fi necesare pentru a asigura imprescriptibilitatea crimelor menţionate în articolele 1 şi 2 ale prezentei Convenţii, atât în ceea ce priveşte urmărirea, cât şi în ceea ce priveşte pedeapsa; acolo unde în domeniu ar exista o prescripţie, în virtutea legii sau altfel, ea va fi abolită.

Art. 5. Prezenta Convenţie va fi deschisă spre semnare până la 31 decembrie 1969 oricărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru al oricăreia dintre instituţiile sale specializate sau al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică, oricărui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi oricărui stat invitat de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite să devină parte la Convenţie.

Art. 6. Prezenta Convenţie este supusa ratificării, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Art. 7. Prezenta Convenţie este deschisă spre aderare oricărui stat vizat în articolul 5. Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Art. 8. 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a nouăzecea zi de la depunerea la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al zecelea instrument de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica această Convenţie sau vor adera la ea după depunerea celui de-al zecelea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de-a nouăzecea zi de la depunerea de către statul respectiv a instrumentului său de ratificare sau de aderare.

Art. 9. 1. După expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii, orice Parte Contractantă poate formula oricând o cerere de revizuire a Convenţiei, pe calea unei notificări scrise adresate Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

2. Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite va decide asupra măsurilor ce ar urma să fie luate, după caz, în legătură cu această cerere.

Art. 10. 1. Prezenta Convenţie va fi depusă la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite copii certificate ale prezentei convenţii tuturor statelor.

3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va informa toate statele vizate în articolul 5 despre:

a) semnăturile prezentei Convenţii şi instrumentele de ratificare şi de aderare depuse conform articolelor 5,6 şi 7;

b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare în conformitate cu articolul 8;

c) comunicările primite conform articolului 9.

Art. 11. Prezenta convenţie, ale cărei texte în toate limbile chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă au aceeaşi valabilitate, va purta data de 26 noiembrie 1968.

Drept pentru care subscrişii autorizaţi în modul cuvenit în acest scop, au semnat prezenta Convenţie.

August 8, 1945

Charter of the Nürnberg International
Military Tribunal

CHARTER OF THE INTERNATIONAL MILITARY TRIBUNAL

I. Constitution of the International Military Tribunal

Article 1

In pursuance of the Agreement signed on the 8th day of August 1945 by the Government of the United States of America, the Provisional Government of the French Republic, the Government of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland and the Government of the Union of Soviet Socialist Republics, there shall be established an International Military Tribunal (hereinafter called "the Tribunal'') for the just and prompt trial and punishment of the major war criminals of the European Axis.

Article 2

The Tribunal shall consist of four members, each with an alternate. One member and one alternate shall be appointed by each of the Signatories. The alternates shall, so far as they are able, be present at all sessions of the Tribunal. In case of illness of any member of the Tribunal or his incapacity for some other reason to fulfill his functions, his alternate shall take his place.

Article 3

Neither the Tribunal, its members nor their alternates can be challenged by the prosecution, or by the Defendants or their Counsel. Each Signatory may replace its members of the Tribunal or his alternate for reasons of health or for other good reasons, except that no replacement may take place during a Trial, other than by an alternate.

Article 4

(a) The presence of all four members of the Tribunal or the alternate for any absent member shall be necessary to constitute the quorum.

(b) The members of the Tribunal shall, before any trial begins, agree among themselves upon the selection from their number of a President, and the President shall hold office during the trial, or as may otherwise be agreed by a vote of not less than three members. The principle of rotation of presidency for successive trials is agreed. If, however, a session of the Tribunal takes place on the territory of one of the four Signatories, the representative of that signatory on the Tribunal shall preside.

(c) Save as aforesaid the Tribunal shall take decisions by a majority vote and in case the votes are evenly divided, the vote of the President shall be decisive: provided always that convictions and sentences shall only be imposed by affirmative votes of at least three members of the Tribunal.

Article 5

In case of need and depending on the number of the matters to be tried, other Tribunals may be set up; and the establishment, functions, and procedure of each Tribunal shall be identical, and shall be governed by this Charter.

II. Jurisdiction and General Principles

Article 6

The Tribunal established by the Agreement referred to in Article 1 hereof for the trial and punishment of the major war criminals of the European Axis countries shall have the power to try and punish persons who, acting in the interests of the European Axis countries, whether as individuals or as members of organizations, committed any of the following crimes.

The following acts, or any of them, are crimes coming within the jurisdiction of the Tribunal for which there shall be individual responsibility:

(a) Crimes Against Peace: namely, planning, preparation, initiation or waging of a war of aggression, or a war in violation of international treaties, agreements or assurances, or participation in a common plan or conspiracy for the accomplishment of any of the foregoing;

(b) War Crimes: namely, violations of the laws or customs of war. Such violations shall include, but not be limited to, murder, ill-treatment or deportation to slave labor or for any other purpose of civilian population of or in occupied territory, murder or ill-treatment of prisoners of war or persons on the seas, killing of hostages, plunder of public or private property, wanton destruction of cities, towns or villages, or devastation not justified by military necessity;

(c) Crimes Against Humanity: namely, murder, extermination, enslavement, deportation, and other inhumane acts committed against any civilian population, before or during the war; or persecutions on political, racial or religious grounds in execution of or in connection with any crime within the jurisdiction of the Tribunal, whether or not in violation of the domestic law of the country where perpetrated.

Leaders, organizers, instigators and accomplices participating in the formulation or execution of a common plan or conspiracy to commit any of the foregoing crimes are responsible for all acts performed by any persons in execution of such plan.

Article 7

The official position of defendants, whether as Heads of State or responsible officials in Government Departments, shall not be considered as freeing them from responsibility or mitigating punishment.

Article 8

The fact that the Defendant acted pursuant to order of his Government or of a superior shall not free him from responsibility, but may be considered in mitigation of punishment if the Tribunal determines that justice so requires.

Article 9

At the trial of any individual member of any group or organization the Tribunal may declare (in connection with any act of which the individual may be convicted) that the group or organization of which the individual was a member was a criminal organization.

After the receipt of the Indictment the Tribunal shall give such notice as it thinks fit that the prosecution intends to ask the Tribunal to make such declaration and any member of the organization will be entitled to apply to the Tribunal for leave to be heard by the Tribunal upon the question of the criminal character of the organization. The Tribunal shall have power to allow or reject the application.

If the application is allowed, the Tribunal may direct in what manner the applicants shall be represented and heard.

Article 10

In cases where a group or organization is declared criminal by the Tribunal, the competent national authority of any Signatory shall have the right to bring individual to trial for membership therein before national, military or occupation courts. In any such case the criminal nature of the group or organization is considered proved and shall not be questioned.

Article 11

Any person convicted by the Tribunal may be charged before a national, military or occupation court, referred to in Article 10 of this Charter, with a crime other than of membership in a criminal group or organization and such court may, after convicting him, impose upon him punishment independent of and additional to the punishment imposed by the Tribunal for participation in the criminal activities of such group or organization.

Article 12

The Tribunal shall have the right to take proceedings against a person charged with crimes set out in Article 6 of this Charter in his absence, if he has not been found or if the Tribunal, for any reason, finds it necessary, in the interests of justice, to conduct the hearing in his absence.

Article 13

The Tribunal shall draw up rules for its procedure. These rules shall not be inconsistent with the provisions of this Charter.

III. Committee for the Investigation and Prosecution of Major War Criminals

Article 14

Each Signatory shall appoint a Chief Prosecutor for the investigation of the charges against and the prosecution of major war criminals.

The Chief Prosecutors shall act as a committee for the following purposes:

(a) to agree upon a plan of the individual work of each of the Chief Prosecutors and his staff,

(b) to settle the final designation of major war criminals to be tried by the Tribunal,

(c) to approve the Indictment and the documents to be submitted therewith,

(d) to lodge the Indictment and the accompany documents with the Tribunal,

(e) to draw up and recommend to the Tribunal for its approval draft rules of procedure, contemplated by Article 13 of this Charter. The Tribunal shall have the power to accept, with or without amendments, or to reject, the rules so recommended.

The Committee shall act in all the above matters by a majority vote and shall appoint a Chairman as may be convenient and in accordance with the principle of rotation: provided that if there is an equal division of vote concerning the designation of a Defendant to be tried by the Tribunal, or the crimes with which he shall be charged, that proposal will be adopted which was made by the party which proposed that the particular Defendant be tried, or the particular charges be preferred against him.

Article 15

The Chief Prosecutors shall individually, and acting in collaboration with one another, also undertake the following duties:

(a) investigation, collection and production before or at the Trial of all necessary evidence,

(b) the preparation of the Indictment for approval by the Committee in accordance with paragraph

(c) of Article 14 hereof,

(c) the preliminary examination of all necessary witnesses and of all Defendants,

(d) to act as prosecutor at the Trial,

(e) to appoint representatives to carry out such duties as may be assigned them,

(f) to undertake such other matters as may appear necessary to them for the purposes of the preparation for and conduct of the Trial.

It is understood that no witness or Defendant detained by the Signatory shall be taken out of the possession of that Signatory without its assent.

IV. Fair Trial for Defendants

Article 16

In order to ensure fair trial for the Defendants, the following procedure shall be followed:

(a) The Indictment shall include full particulars specifying in detail the charges against the Defendants. A copy of the Indictment and of all the documents lodged with the Indictment, translated into a language which he understands, shall be furnished to the Defendant at reasonable time before the Trial.

(b) During any preliminary examination or trial of a Defendant he will have the right to give any explanation relevant to the charges made against him.

(c) A preliminary examination of a Defendant and his Trial shall be conducted in, or translated into, a language which the Defendant understands.

(d) A Defendant shall have the right to conduct his own defense before the Tribunal or to have the assistance of Counsel.

(e) A Defendant shall have the right through himself or through his Counsel to present evidence at the Trial in support of his defense, and to cross-examine any witness called by the Prosecution.

V. Powers of the Tribunal and Conduct of the Trial

Article 17

The Tribunal shall have the power

(a) to summon witnesses to the Trial and to require their attendance and testimony and to put questions to them

(b) to interrogate any Defendant,

(c) to require the production of documents and other evidentiary material,

(d) to administer oaths to witnesses,

(e) to appoint officers for the carrying out of any task designated by the Tribunal including the power to have evidence taken on commission.

Article 18

The Tribunal shall

(a) confine the Trial strictly to an expeditious hearing of the cases raised by the charges,

(b) take strict measures to prevent any action which will cause reasonable delay, and rule out irrelevant issues and statements of any kind whatsoever,

(c) deal summarily with any contumacy, imposing appropriate punishment, including exclusion of any Defendant or his Counsel from some or all further proceedings, but without prejudice to the determination of the charges.

Article 19

The Tribunal shall not be bound by technical rules of evidence. It shall adopt and apply to the greatest possible extent expeditious and nontechnical procedure, and shall admit any evidence which it deems to be of probative value.

Article 20

The Tribunal may require to be informed of the nature of any evidence before it is entered so that it may rule upon the relevance thereof.

Article 21

The Tribunal shall not require proof of facts of common knowledge but shall take judicial notice thereof. It shall also take judicial notice of official governmental documents and reports of the United Nations, including the acts and documents of the committees set up in the various allied countries for the investigation of war crimes, and of records and findings of military or other Tribunals of any of the United Nations.

Article 22

The permanent seat of the Tribunal shall be in Berlin. The first meetings of the members of the Tribunal and of the Chief Prosecutors shall be held at Berlin in a place to be designated by the Control Council for Germany. The first trial shall be held at Nuremberg, and any subsequent trials shall be held at such places as the Tribunal may decide.

Article 23

One or more of the Chief Prosecutors may take part in the prosecution at each Trial. The function of any Chief Prosecutor may be discharged by him personally, or by any person or persons authorized by him.

The function of Counsel for a Defendant may be discharged at the Defendant's request by any Counsel professionally qualified to conduct cases before the Courts of his own country, or by any other person who may be specially authorized thereto by the Tribunal.

Article 24

The proceedings at the Trial shall take the following course:

(a) The Indictment shall be read in court.

(b) The Tribunal shall ask each Defendant whether he pleads "guilty" or "not guilty.''

(c) The prosecution shall make an opening statement.

(d) The Tribunal shall ask the prosecution and the defense what evidence (if any) they wish to submit to the Tribunal, and the Tribunal shall rule upon the admissibility of any such evidence.

(e) The witnesses for the Prosecution shall be examined and after that the witnesses for the Defense. Thereafter such rebutting evidence as may be held by the Tribunal to be admissible shall be called by either the Prosecution or the Defense.

(f) The Tribunal may put any question to any witness and to any defendant, at any time.

(g) The Prosecution and the Defense shall interrogate and may crossexamine any witnesses and any Defendant who gives testimony.

(h) The Defense shall address the court.

(i) The Prosecution shall address the court.

(j) Each Defendant may make a statement to the Tribunal.

(k) The Tribunal shall deliver judgment and pronounce sentence.

Article 25

All official documents shall be produced, and all court proceedings conducted, in English, French and Russian, and in the language of the Defendant. So much of the record and of the proceedings may also be translated into the language of any country in which the Tribunal is sitting, as the Tribunal is sitting, as the Tribunal considers desirable in the interests of the justice and public opinion.

VI. Judgment and Sentence

Article 26

The judgment of the Tribunal as to the guilt or the innocence of any Defendant shall give the reasons on which it is based, and shall be final and not subject to review.

Article 27

The Tribunal shall have the right to impose upon a Defendant, on conviction, death or such other punishment as shall be determined by it to be just.

Article 28

In addition to any punishment imposed by it, the Tribunal shall have the right to deprive the convicted person of any stolen property and order its delivery to the Control Council for Germany.

Article 29

In case of guilt, sentences shall be carried out in accordance with the orders of the Control Council for Germany, which may at any time reduce or otherwise alter the sentences, but may not increase the severity thereof. If the Control Council for Germany, after any Defendant has been convicted and sentenced, discovers fresh evidence which, in its opinion, would found a fresh charge against him, the Council shall report accordingly to the Committee established under Article 14 hereof, for such action as they may consider proper, having regard to the interests of justice.

VII. Expenses

Article 30

The expenses of the Tribunal and of the Trials, shall be charged by the Signatories against the funds allotted for maintenance of the Control Council of Germany.

Protocol

Whereas an Agreement and Charter regarding the Prosecution of War Criminals was signed in London on 8th. August 1945 in the English, French and Russian languages.

And whereas a discrepancy has been found to exist between the originals of Article 6, paragraph (c), of the Charter in the Russian language, on the one hand, and the originals in the English and French languages, on the other, to wit, the semi-colon in Article 6, paragraph (c), of the Charter between the words "war" and or, as carried in the English and French texts, is a comma in the Russian text.

And whereas it is desired to rectify this discrepancy:

NOW, THEREFORE, the undersigned, signatories of the said agreement on behalf of their respective Governments, duly authorized thereto, have agreed that Article 6, paragraph (c), of the Charter in the Russian text is correct, and that the meaning and intention of the Agreement and Charter require that the said semicolon in the English text should be changed to a comma, and French text should be amended to read as follows:

(c) LES CRIMES CONTRE L'HUMANITE- c'est a dire l'assassinat, l'extermination, la reduction en esclavage, la deportation, et tout autre acte inhumain commis contre toutes populations civile, avant ou pendant la guerre, ou bien les persecutions pour des motifs politiques, raciaux, ou religieux, lorsque ces aete ou persecution, qu'ils aient constitue ou non une violation du droit interne du pays ou ils ont ete perpetres, ont ete commi a la uite de tout crime rentrant dans la competence du Tribunal, ou en liaison avec ce crime.

IN WITNESS WHEREOF the Undersigned have signed the present Protocol.

DONE in quadruplicate in Berlin this 6th day of October, 1945, each in English, French, and Russian, and each text to have equal authenticity.

For the Government of the United States of America
ROBERT H. JACKSON

For the Provisional Government of the French Republic
FRANCOIS de MENTHON

For the Government of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland
HARTLEY SHAWCROSS

For the Government of the Union of Soviet Socialist Republics
R. RUDENKO