Patriarhul rosu

Exact cum a promis, Ion Iliescu si-a inceput sezonul in forta, batand tara in lung si-n lat in cautare de adepti si votanti. Intors la vatra nemultumit de derapajele doctrinare pesediste, fostul lider

Exact cum a promis, Ion Iliescu si-a inceput sezonul in forta, batand tara in lung si-n lat in cautare de adepti si votanti. Intors la vatra nemultumit de derapajele doctrinare pesediste, fostul lider a inceput sa-si ridice propria constructie politica pe zona stangii. Modelul maslinului italian i s-a parut presedintelui fara portofoliu cel mai interesant. Adaptat la politica damboviteana, maslinul pare a fi o a doua Conventie Democrata, Ion Iliescu incercand sa devina un Corneliu Coposu al stangii. Pentru asta el are nevoie, in primul rand, de palaria PSD. Este motivul pentru care, in timp ce colegii sai se asteptau la o demisie, Iliescu avea in ciorna scrisoarea prin care cerea recunoasterea unui curent de stanga in PSD. Concomitent cu atragerea unei factiuni din partid, coagulata in jurul aripii dure, reprezentata mai ales in Senat, Ion Iliescu a gasit si o metoda de comunicare directa cu teritoriul. Pe fondul unui prost management de partid sunt mai multe organizatii care tin direct legatura cu Iliescu si sunt gata sa participe, impreuna cu acesta, la noua constructie, numita Polul Social. In felul acesta a fost scurtcircuitata legatura prin filiera de varf a partidului, ceea ce, in ochii pesedistilor traditionalisti, il plaseaza pe Iliescu intr-o pozitie mai solida de lider decat este Mircea Geoana. Pe langa strategia de recastigare a partidului prin invaluire, Iliescu mai lupta si pe alte fronturi. El a contactat deja formatiuni mai mici din zona stangii. Sunt partide desprinse din PRM sau PSM, dar si partide noi, cum ar fi cel al lui Petre Roman, cu care, de altfel, Iliescu s-a si afisat prin teritoriu. Fostul presedinte si-a apropiat si o serie de sindicate dispuse sa mearga sub tutela sa la urmatoarele alegeri, dar, bineinteles, in schimbul unor locuri parlamentare pentru fidelitatea de acum. In felul acesta, visul iliescian de a deveni patriarhul stangii ar putea ajunge o realitate, spre bucuria nostalgicilor, care vad mai departe in Ion Iliescu prim-secretarul de omenie al anilor saptezeci. In scrisoarea catre conducerea PSD, tema coagularii pe zona de stanga este una din ideile principale. In plus, toate reprosurile facute partidului vin din perspectiva valorilor traditionale ale stangii, pe care Iliescu considera ca PSD le-a tradat atat prin comportamentul din timpul guvernarii, dar si prin incapacitatea de a se coagula in timpul opozitiei. Comportamentul moral, apropierea de oameni, combaterea coruptiei din partid sunt doar cateva din temele aduse in discutie. Multe din ,bubele" de azi au copt exact sub ochii aceluiasi Ion Iliescu, instalat confortabil la Cotroceni. Demersul iliescian loveste in primul rand in PSD. Daca partidul recunoaste ca fostul presedinte are dreptate, isi asuma neputinta. Daca ignora scrisoarea se va trezi cu un puternic curent impotriva conducerii actuale, fiind posibila chiar o ruptura. In oricare dintre situatii, Iliescu a mai marcat un punct, intorcand o situatie nefavorabila in favoarea sa.