Patinatorii politici

Unul dintre cele mai greu suportabile spectacole ale acestei lumi este stradania unei cocote iesite de pe afis de a mai starni interesul masculilor. Miscarile lascive fac sa ii tremure carnurile

Unul dintre cele mai greu suportabile spectacole ale acestei lumi este stradania unei cocote iesite de pe afis de a mai starni interesul masculilor. Miscarile lascive fac sa ii tremure carnurile vechi, sanii prabusiti, zambetele atatatoare ii crapa obrajii ca piersica putreda in zeci de riduri, gusa de iguana ii palpita in ritmul unor gemete anuntand voluptatea care iti suna ca horcaitul unui muribund. Cearcanele violacee nu mai inseamna dulcea oboseala a amorului, ci prevestirea orbitelor goale. O imagine a mortii mult mai puternica decat scheletul cu mantie si coasa. Dar pana si o cocota ajunge sa simta ca totul e demult si departe; se opreste, isi curata fata de farduri, isi pune pantofi fara toc si o rochie simpla pentru a se infatisa lui Dumnezeu. Cel care nu poate fi oprit sa mearga pana la capat si mai departe este politicianul roman iesit de pe afis. "Noi avem legatura cu baza, cu fierberea adevarata a cetateanului, cu ceea ce are nevoie aceasta tara ca sa iasa din impas", a spus, joi, Petre Roman, relansandu-se ca sef de nou partid. Azvarlit de electorat la 2%, disparut din sondaje, eliminat de propriul sau partid, Don Pedro revine ca un toreador in zootehnie sa-si fluture inca o data improprietatile hilare de limbaj: parca si vezi cetateanul fierband la foc potrivit in vreme ce noul guvern Roman se roteste in semn de solidaritate si protest in jurul cazanului de tuci. Intr-o tara care nu mai e demult a fetelor de la Apaca, satula pana in gat de populisme cu staif, satula de politica gen "amicul poporului", satula de politica in general, dl. Roman transmite ca are legatura cu baza, asteptand probabil sa ii raspunda nea Gicu Folositu de la baza: "Receptionat. Roger!" Emil Constantinescu, alt zombi politic, fost coleg de poza cu Petre Roman, are legatura definitiv taiata, dar nu baga de seama, toaca din buze ca un televizor fara sonor. Dl. Constantinescu simte in continuare o nevoie acuta sa vorbeasca in numele cuiva. Trimite proteste la Bruxelles cu privire la libertatea presei, in numele ziaristilor care nu il baga in seama, ne anunta, in numele Bruxellesului, unde ar putea fi luat drept un liftier reangajat, ca nu vom fi primiti in UE fara crestin-democrati in parlament. Si cand cere un pahar cu apa la masa, dl. Constantinescu se considera reprezentantul a mari mase de romani insetati. Asta dupa ce s-a carat din functia de presedinte al tarii, cand a avut el chef, fara sa intrebe pe vreunul dintre milioanele de oameni care l-au votat si in numele carora se afla la Cotroceni. Cat despre prim-ministrul sau, Victor Ciorbea, copil institutionalizat al politicii romanesti, statul pe tusa l-a adus la disperare. A inceput o fraza acum cativa ani si tine mortis sa ne-o spuna pana la capat. Pentru asta e dispus sa intre in Parlament cu taranistii lui oricum, fie si lipindu-se pe listele PRM, bot in bot cu C.V. Tudor, numai sa intre. Nici o secunda nu s-a gandit dl. Ciorbea ce-o fi in sufletul batranilor taranisti care il aud ca vrea cu Vadim, cel care ii amintea lui Corneliu Coposu ca il cauta moartea pe acasa. Sau poate ca si contemporanii lui Maniu vor sa inceteze din viata in Casa Poporului... Si Roman, si Constantinescu, si Ciorbea, inainte de a fi fost politicieni se cheama ca au niste meserii la baza. Primii doi sunt profesori universitari, al treilea se lauda ca e jurist, sef de promotie. Nici nu concep insa ca s-ar putea intoarce la ocupatiile initiale sau sa faca altceva decat politica, tot in domeniul "civil". Politicienii occidentali, cand ies din circuit, nu se jeneaza sa-si deschida cabinete de consultanta, redevin avocati, se angajeaza ca moderatori tv sau conduc organizatii neguvernamentale care ii ajuta direct pe cei nevoiasi. Nu considera ca viata incepe si se sfarseste cu politica. Ai nostri, in schimb, nu ezita sa se afunde in ridicolul cel mai avansat, in grotesc, discreditand fara sa clipeasca functia pe care au avut-o in stat, doar-doar or mai apuca o data sa faca maselor cu mana... Gesturi care pe orice om de bun simt il aduc in pragul vomei sunt comise cu gingasa nesimtire de barbatii politici ai natiei. Cosmin Gusa, fost secretar general al PSD, a inghitit zambind flegmele pe care i le proiectase in figura Traian Basescu si s-a dus la PD, caci nu mai avea unde sa faca politica. De fizica si jurnalistica, pe care le-a practicat inainte, nici nu mai poate fi vorba. Iar C.V. Tudor atinge piscul absolut al curvasariei politice post-revolutionare, in dorinta lui devastatoare de a fi presedintele Romaniei. Fostul cruciat al luptei cu hidra iudeo-masonica mondiala, gata sa moara de gat cu jidanii si bozgorii, lipitorile neamului romanesc, isi lasa perciuni, nu mai comanda decat vitel kosher la "Select", anunta ca se va repezi cu capul in Zidul Plangerii si e gata sa se taie imprejur in direct si la o ora de varf. Nu se mai da de-acum decat cu parfum Holocaust si va inlocui Craciunul cu Hanuka, daca ajunge presedinte... Culmea e ca nici unul dintre acesti obsedati de politica n-a facut cu adevarat politica. N-au patruns in substanta ei grea, n-au fost raniti, consumati pana la durere, nu i-au inteles rigorile si limitele. De aceea le este imposibil sa accepte ca un politician are noima, daca o are, numai un anumit numar de ani, dupa care e bine sa se retraga singur, inainte de a-l scuipa viata in margine - singurul lucru bun pe care l-am auzit de la Basescu de lunga vreme incoace este hotararea de a se retrage anul viitor din fruntea partidului pentru ca a venit timpul. Politicienilor de mare suprafata, care traiesc ca sa mearga in convoaie cu girofar, sa vorbeasca multimii sau la televizor, sa se admire in oglinda, sa intre si sa iasa din protocoale, sa se laude ca le-a dat vreun sef de stat un servetel sau un ceas, li se pare ca pot face politica pana la deces. Ei sunt patinatorii politici, care fac opturi si sarituri pe pielea insangerata a acestei tari...