Paştele a dat startul petrecerilor câmpeneşti

În Valea Jiului, imediat după terminarea Postului Mare, din prima zi de Paşti se pornesc nedeile strămoşeşti. Nedeia sărbătorită încă de pe timpul romanilor, era o zi de bucurie în care

În Valea Jiului, imediat după terminarea Postului Mare, din prima zi de Paşti se pornesc nedeile strămoşeşti. Nedeia sărbătorită încă de pe timpul romanilor, era o zi de bucurie în care aceştia îşi venerau zeii. Obiceiul a fost păstrat cu sfinţenie de primii locuitori ai zonei carbonifere -momârlani - cum sunt numiţi păstorii care s-au aşezat la poalele munţilor Parâng, Retezat şi Vâlcan.

Odată cu apariţia creştinismului în aceste zile festive, de nedeia momârlănească, nu mai sunt veneraţi zeii şi se sărbătoresc în zilele de hram ale bisericilor. În funcţie de aşezare, momârlanii şi-au stabilit ziua în care să ţină această sărbătoare, în aşa fel încât să nu coincidă cu o alta a altei aşezări de momârlani din Valea Jiului. Motivul este unul simplu: în acest fel toată suflarea poate participa la eveniment.

Luni în a doua zi de Paşti, a fost rândul momârlanilor din "Lunca Jiului"- Petroşani, să ţină nedeia. După datina strămoşească, serbarea câmpenească a avut loc în curtea uneia din cele mai vechi bisericuţe de lemn din judeţul Hunedoara, Biserica Sinoni. Manifestarea a început dis de dimineaţă, când în curtea bisericuţei s-au strâns grupuri de prieteni şi rude ale gospodarilor care au pregătit masa, dar şi bucatele specifice pentru petrecere - curechi cu carne de berbecuţ şi păsat cu brânză.

"Credincioşii localnici aduc şi jertfesc animale de bună voie, făcând praznic, la care invită apoi pe toţi doritorii. Oamenii sunt serviţi cu bucate tradiţionale, cu ciorbă sau tocăniţă de batal, varză călită şi, mai ales păsatul cu brânză, cu lumânare, colac şi un pahar de vin", spune preotul - paroh Octavian Pătraşcu despre sărbătoarea tradiţională. Numai şase bărbaţi pot lua parte la prepararea mâncărurilor, iar ceilalţi doar dau o mână de ajutor.

Bucatele sunt preparate după reţeta lăsată cu limbă de moarte de strămoşi. Cei care nu au avut loc la imensul ceaun, în care s-au pregătit păsatul (n.r. mălai fiert şi amestecat cu brânză de oaie) şi tocana de berbec cu curechi (varză acră), au putut să se roage în bisericuţa veche, mai ales că în lăcaşul respectiv se oficiază slujbe doar de trei ori pe an. "Bucatele pentru meseni sunt pregătite de bărbaţi, numai ei au voie să stea lângă foc. Femeile merg la biserică şi se roagă în această zi. Aşa spune obiceiul şi aşa trebuie să facem şi noi, chiar dacă s-a mai pierdut din el câte ceva", declară Ion Strâmb, unul dintre organizatorii nedeii din Lunca Jiului.

Pomană pentru săraci

Nea Ion este şi bucătarul şef, pentru că pe pământul lui moştenit de la străbuni se ţin toate nedeile din Luncă. "Pe pământul nostru s-a construit bisericuţa acum mulţi ani, iar nedeia trebuie să se ţină musai pe pământ sfânt lângă Casa Domnului." Pentru că este o zi de veselie, iar toate disputele trebuie uitate, la petrecerea câmpenească poate participa oricine are bunăvoinţă spun momârlanii.

Nici săracii nu sunt uitaţi, iar cu cât sunt mai mulţi cu atât bucuria este mai mare pentru că, în această zi de Paşti trebuie să se dea şi de pomană, iar nedeia este un bun prilej pentru a aduce o bucurie, dar şi o masă caldă celor nevoiaşi. "Noi deschidem porţile larg în semn că sunt bineveniţi.

În plus oamenii vor să intre şi la slujbă în bisericuţă, pentru că nu au ocazia să vadă frumosul lăcaş tot timpul. Aşa că, vin şi turişti şi oameni din oraş, iar după rugăciune rămân să petreacă lângă noi. Ospăţul începe în jurul prânzului când mesenii ies de la slujbă şi sunt întâmpinaţi de gazde cu un păhărel de ţuică şi unul de vin, iar mai apoi, după ce masa este sfinţită de preot ajung să se înfrupte.

Anul acesta au luat parte la petrecere câteva sute de oameni, iar pe lângă momârlani au fost prezenţi şi aproximativ 100 de romi sau oameni săraci din cartierele sărace ale municipiului Petroşani. "Năpăstuiţii s-au obişnuit ca în fiecare an, a doua zi de Paşti să vină aici la masă. Ştiu că este pomană şi de la an la an vin în număr tot mai mare. Îi poftim la masă lângă noi ", spune Ion Ghergheli.

Se prind în horă

După masă încep horele în care se prind chiar şi bătrânii îmbrăcaţi în port popular pentru a le arăta tinerilor cum se jucau fetele în vremea lor. La nedeia din "Lunca Jiului" au fost prezenţi şi momârlani plecaţi de multă vreme din ţară pentru a munci. "Astfel localnicii şi oaspeţii îşi manifestă bucuria Învierii în jurul bisericii, lângă biserică.

În puţine localităţi din ţară se păstrează obiceiul acesta şi sacralitatea lui. Ceea ce este unic şi lăudabil este că masa se face din dragoste creştinească. Începe cu rugăciune şi în numele credinţei, a dragostei creştine şi servesc pe toată lumea", mai spune preotul Octavian Pătraşcu. Tradiţia nedeilor momârlanilor din Valea Jiului se pierde în negura timpului. Obiceiul este prilej pentru locuitorii cătunelor de munte să îşi etaleze frumoasele costume populare, să încingă hore pe dealurile care străjuiesc aşezările de momârlani, iar nimeni nu avea voie să lipsească.