Partidul ratatilor

Traian Basescu nici nu a clipit atunci cand a auzit ca Petre Roman isi face partid. In fond, actualul lider PD nu prea avea motive de ingrijorare: de cand cu alianta cu liberalii, in partidul sau se

Traian Basescu nici nu a clipit atunci cand a auzit ca Petre Roman isi face partid. In fond, actualul lider PD nu prea avea motive de ingrijorare: de cand cu alianta cu liberalii, in partidul sau se intrezareste luminita de la capatul tunelului si nimeni nu vrea sa plece inainte de a gusta - din nou - din dulcele fruct al guvernarii. Daca vor dezerta oameni ai PD spre "Frontul Democratic", pe care-l construieste acum Roman, aceasta se va intampla, probabil, abia dupa alegerile locale. Atunci, va fi ceva mai clar ce perspective de a ajunge la putere exista si cine vor fi cei care isi vor pierde locurile de pe liste din cauza coabitarii cu PNL. In judete, organizatiile PD sunt, cel mai adesea, rupte in doua gasti, iar grupul care nu se va regasi pe liste va fi tentat sa-si caute o alta varianta. La Alba, de exemplu, primarul Mircea Hava nu se intelege cu deputatul Alexandru Peres, la Oradea este exact aceeasi disputa primar-deputat, iar exemplele ar putea continua. Mai multe sanse sunt insa ca unii din vechii prieteni ai lui Petre Roman - care, in 2001, odata cu schimbarea conducerii PD, au fugit la PSD, dar nu si-au gasit nici aici locul - sa se intoarca la fostul lor patron. Lista celor sedusi si abandonati de PSD este destul de lunga: Cristian Dumitrescu, fost vice la PD, nimic in PSD; Viorel Pana, marginalizat dupa ce conducerea fiefului sau, Constanta, a fost preluata de Radu Mazare; Simona Marinescu, plecata dupa alegerea lui Basescu si autoexilata acum de la PSD tocmai la Bagdad; Dan Ionescu, pe care PSD-ul si-l mai aminteste doar pentru ca se intelege cu romii pre limba lor. Si lista ar putea continua cu inca multi alti deputati si senatori, utili doar sa ridice mana la Parlament. In jurul lui Roman s-au strans deja cativa secretari de stat din perioada 1996-2000: Nicolae Staiculescu, fostul adjunct al lui Berceanu la Industrii, Eugen Izbasoiu, viceministru la diferite ministere, sau Vintila Mihailescu, ex-secretar de stat la Oficiul pentru Protectia Consumatorului. Roman sustine ca nu are nevoie de ratati de la alte partide, in cautarea disperata a unui loc pe liste. Realitatea este insa un pic diferita: cu doar cateva luni inainte de alegeri este foarte greu sa creezi figuri noi, cu ajutorul carora sa castigi voturile electoratului. E nevoie, deci, de nume cu ceva rezonanta cum ar fi, de exemplu, Nicolae Spiroiu, ultimul militar aflat la conducerea Ministerului Apararii, pana prin 1994. Spiroiu a fost deja cooptat in "Societatea pentru Democratie", organizatia infiintata anul trecut de Petre Roman ca o rampa de lansare pentru viitorul partid. De aceasta societate s-a lipit si Marian Enache, fost deputat PSD si fost ambasador, astazi presedinte peste un partidulet numit "Noua Democratie". Enache se pare ca ar fi vrut sa-si vanda partidul lui Roman, dar s-a razgandit si a preferat negocierile cu Adrian Nastase.
Criticii din PD ai fostului lider national cred ca acesta ar fi avut mai multe sanse daca ramanea in partidul care l-a consacrat si accepta oferta lui Basescu de a reveni in conducerea executiva. Mai mult, astazi, pe fondul nemultumirii fata de cele doar 10 procente ale partidului si 9 ale lui Basescu, Roman ar fi putut fi un lider al fragilei opozitii din interiorul PD. Fostul lider nu a dorit insa, nici o clipa, sa se mai impace cu Traian Basescu, pe care l-a considerat un tradator. Acum, practic, singura sansa a lui Petre Roman este sa infiinteze o formatiune de buzunar, cu care sa intre in siajul unui rechin ce se indreapta hotarat spre Parlament. Modelul este deja consacrat: marginalizat in PNTCD, Victor Ciorbea si-a infiintat propriul partid; exclus de liberali, Decebal Traian Remes a pus si el, repede, bazele unei formatiuni politice, iar taranistul Vasile Lupu a procedat la fel atunci cand s-a certat cu Ioan Muresan. Finalul acestor creatii artificiale a fost ca s-au lasat inghitite de pesti mai mari, iar presedintii de partide si-au negociat un modest loc de adjunct. Pana la urma, Traian Basescu nu poate fi decat fericit ca a scapat atat de ieftin de un rival. De fapt, prin 2000, pe vremea cand PD era la guvernare, iar Victor Babiuc a dezertat la PNL, in partid circula o vorba: cu cat pleaca mai multi, cu atat mai multe locuri disponibile pentru aceia care raman. Iar cei din PD privesc, deja, cu multa pofta catre fotoliile imbracate in piele de urs din padure care-i asteapta dupa alegerile din 2004.