Partidele, in umbra praezidentiabililor

Marii rivali politici, Uniunea PSD+PUR si Alianta PNL-PD, au marcat, sufland in goarna, debutul oficial al campaniei electorale. La Palatul Copiilor din Bucuresti, sunetul ei a animat, la sfarsitul

Marii rivali politici, Uniunea PSD+PUR si Alianta PNL-PD, au marcat, sufland in goarna, debutul oficial al campaniei electorale. La Palatul Copiilor din Bucuresti, sunetul ei a animat, la sfarsitul saptamanii trecute, vreo sapte sute de pesedisti si umanisti, veniti sa-l sustina pe Adrian Nastase si intepeniti in fotolii. In piata centrala din Constanta, batranul instrument, pastrat din vremea Razboiului de independenta si oferit lui Traian Basescu, a sunat, pentru cei zece mii de simpatizanti ai acestuia, ca un semnal de lupta. Batalia electorala se reduce, practic, la confruntarea dintre cele doua forte politice, fiind pentru prima data in istoria scrutinelor postdecembriste cand scorurile favoritilor sunt atat de apropiate, incat pronosticurile cu privire la castigator par hazardate. Tocmai faptul ca estimarile sunt atat de stranse (doar 3-4 procente distanta intre Nastase si Basescu si 2-3 intre Uniune si Alianta, potrivit ultimelor sondaje) face ca arsenalul electoral sa fie utilizat la maximum, cele doua formatiuni tintindu-se exclusiv una pe cealalta. In egala masura, ele exploateaza cu precadere potentialul prezidentiabililor, ceea ce duce, inevitabil, la excesiva personalizare a campaniei. Nastase si Basescu sunt principalii purtatori de mesaj si stindard, urmati cu surle si trambite de partidele sustinatoare. Din cand in cand, ei se opresc sa ofere circ (schimburi vulgare de replici) sau paine (promisiuni ce le depasesc competentele de potentiali presedinti ai Romaniei). Atat de mult s-a focalizat campania pe candidatii la Presedintie, incat tandemurile presedinte-premier - noutatea acestei confruntari electorale - au devenit lipsite de relevanta. Adrian Nastase prefera sa bata orasele si satele impreuna cu nevasta si sa se afiseze oficial cu Ion Iliescu, decat cu "perechea" sa desemnata de partid, Mircea Geoana. Plasarea acestuia in planul doi intareste speculatiile potrivit carora nu el va fi prim-ministru, daca Uniunea PSD+PUR va castiga alegerile. Tandemul Traian Basescu - Calin Popescu Tariceanu, desi mult mai bine conturat, are putine sanse sa se impuna. Personalitatea puternica si vizibila a celui dintai il neutralizeaza pe Tariceanu, chiar daca ii este constant alaturi, la toate intalnirile publice. in plus, Basescu, prin rolul de presedinte-jucator pe care si-l asuma, preia o bucata consistenta din discursul premierului desemnat de liberali. Atat candidatul Uniunii, cat si cel al Aliantei sunt preocupati in primul rand sa impuna imaginea unui anumit tip de presedinte. Nastase incearca sa promoveze ideea ca poate fi un presedinte popular, asemanator lui Ion Iliescu, din ale carui "lectii tacute" marturiseste ca a invatat. Asa se explica turneele electorale prin sate - scoaterea caprelor din sant, cositul fanului, descoperirea ciorbei de rosii - sau vizitele in fabrici - pupatul croitoreselor, promisiuni de locuri de munca etc. El, "arogantul", vrea sa asigure electoratul ca intelege viata simpla si greutatile ei, cautand in acelasi timp sa-i recupereze pe totii simpatizantii iliescieni, concentrati in zona rurala si orasele mici. De aceea, campania sa a inceput inca din vara, intr-o simplitate si discretie voite, ca sa se potriveasca noii imagini. De cealalta parte, Basescu actioneaza in forta: mitinguri cu mii de oameni, in aer liber, bai de multime in targuri, piete, la serbari populare, unde transmite acelasi mesaj raspicat ca va fi un presedinte puternic, un "jucator", diferit insa de modelul "tatucului" Iliescu. Aceste doua imagini se vor confrunta in dezbaterile televizate, in care vor evolua cei doi. Si, cum acestea vor avea un rol decisiv mai ales in turul doi, Basescu se va stradui sa demonstreze ca Nastase detesta, de fapt, ciorba de rosii, iar acesta din urma, ca marinarul incurca tacamurile la dineurile oficiale. Concentrarea campaniei electorale exclusiv asupra prezidentiabililor arata ca formatiunile politice inca nu sunt capabile sa transmita mesaje coerente la nivel de alianta sau partid. Acest lucru pune sub semnul intrebarii chiar capacitatea lor de a guverna unitar si eficient, iar, peste patru ani, cand alegerile parlamentare se vor desfasura separat de prezidentiale, ar putea avea probleme. Fiindca, atunci, nu vor mai marsalui cu maresali carora sa le duca bastonul, ci vor trebui sa prezinte echipe si programe.