Parisul, tinta in 2009 a unui atentat cu bomba nucleara

Enormele gafe pe care serviciile secrete occidentale au fost puse in situatia de a le comite in legatura cu inexistentele arme irakiene de distrugere in masa, ca si incercarile stangace care le-au

Enormele gafe pe care serviciile secrete occidentale au fost puse in situatia de a le comite in legatura cu inexistentele arme irakiene de distrugere in masa, ca si incercarile stangace care le-au succedat de a arunca vina asupra celor care, in fond, nu au facut decat sa dea curs unor ordine politice i-au inspirat cunoscutului publicist si scriitor britanic Timothy Garton Ash un virulent articol satiric, intitulat "Cine a fost de vina?". Ne aflam in anul 2009. Vremurile s-au schimbat. La putere se afla acum in SUA o femeie, Hillary Clinton, in Marea Britanie Tony Blair a fost si el inlocuit cu un premier-femeie, de orientare conservatoare, in Franta presedintelui Jacques Chirac i-a succedat ambitiosul sau ministru de Interne, Nicholas Sarkozy. In aceste imprejurari, are loc un eveniment terifiant: detonarea de catre extremistii islamici a unui dispozitiv nuclear in inima "orasului-lumina", Parisul, intrebarea fiind cum de a fost posibil asa ceva.
100.000 de morti si raniti in "orasul-lumina"
In sfarsit, dispunem de ancheta de care era atata nevoie: o investigatie independenta, amanuntita, asupra atentatului cu bomba savarsit la Paris in 2009. Dupa cum stim cu totii, in acel atentat inspaimantator o mare parte a zonei incluse intre Bulevardul Montparnasse si Sena a fost devastata de o mica bomba nucleara detonata de doua teroriste sinucigase apartinand Grupului Armat Islamic (GAI), cu baza in Algeria. Numarul mortilor si ranitilor s-a ridicat la 100.000. Inima culturala a unuia dintre cele mai frumoase orase din lume s-a transformat in ruine fumegande. Nici unul dintre noi nu va putea sa uite cadavrele sfartecate ale unui cuplu de tineri zacand in apropierea faimoasei statuii a lui Rodin care il infatisa pe Balzac. Ancheta comisiei conduse de fostul secretar general al ONU, Kofi Annan, trebuie sa fie riguroasa si impartiala. E nevoie de cooperarea deplina a tuturor serviciilor secrete in cauza, deoarece faptul ca aceste servicii nu au reusit sa coopereze pare a fi unul din motivele principale pentru care atacul nu a putut fi prevenit. Presedintele SUA, Hillary Clinton, si presedintele Frantei, Nicholas Sarkozy, au avut dreptate atunci cand au spus, in declaratia lor comuna, ca istoria nu ne va ierta daca nu vom rasturna pana si ultima piatra pentru a afla adevarul. Fireste, trebuie sa asteptam concluziile comisiei Annan, dar e cazul sa facem unele sugestii. Fostul secretar general al ONU si colegii sai nu trebuie sa se limiteze doar la ultimele evenimente. Cu siguranta, ei vor descoperi ca radacinile catastrofei din 2009 se afla in greselile pe care le-am savarsit intre 2002-2004. Pare a fi limpede ca surorile Belhadj care au detonat bomba in Gradina Luxembourg au trecut printr-un proces de radicalizare, ca urmare a expulzarii lor de la liceul ale carui cursuri le urmau pentru vina de a fi purtat traditionalul val care sa le acopere parul, nesocotind astfel prevederile legii introduse de administratia Chirac in 2004... Tragedia din 17 august 2009 nu poate fi insa pusa pe seama doar a greselilor elitei politice franceze. Este vorba in primul rand de erorile de ordin informativ si de manipularea politica a informatiilor serviciilor secrete. Practicile teroriste nu erau ceva inedit pentru grupurile extremistilor algerieni si totusi ei au reusit sa obtina un mic dispozitiv, portativ, de distrugere in masa.
Neincredere fata de "maimutele defetiste"
Revine comisiei Annan sa investigheze cum s-a petrecut acest lucru. Totusi se pare ca anumite informatii relevatoare se aflau deja in mainile a trei servicii secrete: un grup special instituit in cadrul Pentagonului si insarcinat cu urmarirea proliferarii armelor de distrugere in masa, serviciile britanice de spionaj MI6 si serviciile secrete franceze. Nenorocirea e ca aceste trei servicii n-au colaborat intre ele si ca nici oamenii politici nu au actionat pe baza informatiilor atatea cate erau. De ce? Ca sa raspundem trebuie sa ne intoarcem din nou in anii 2002-2004. Serviciile speciale britanice si americane au manifestat dintotdeauna neincredere fata de serviciile corespunzatoare franceze si aceasta neincredere a fost exacerbata de polemicile in legatura cu razboiul din Irak. Potrivit unei note secrete, directorul Oficiului Planurilor Speciale din cadrul Pentagonului a declarat ca va impartasi informatiile legate de armele de distrugere in masa "acestor maimute defetiste, consumatoare de branza" numai daca "vor trece peste cadavrul meu". Serviciile speciale britanice si americane, ce-i drept, au colaborat strans, dar credibilitatea spionajului britanic a fost grav afectata de afirmatiile lipsite de acoperire privind armele lui Saddam Hussein.
A face din tantar armasar
Casa Alba nu a putut sa uite experienta din 2003 cand presedintele Bush a afirmat in Mesajul cu privire la Starea Uniunii ca, "potrivit informatiilor in posesia carora a intrat guvernul britanic, Saddam Hussein a cautat sa achizitioneze cantitati semnificative de uraniu dintr-o tara africana". Ulterior, surse americane au aflat ca aceste informatii se bazau pe documente falsificate. In consecinta, desi la inceputul anului 2009, MI6 a obtinut informatii cruciale despre dispozitivul nuclear pe care un grup extremist islamic il punea la punct, la Washington nu s-a dat crezare acestor informatii, iar Parisului nu i s-a comunicat nimic. Eroarea nu revine numai serviciilor secrete. Asa cum noul prim-ministru conservator britanic Sally Jones a recunoscut cu jumatate de gura, intr-un interviu pentru BBC, guvernele occidentale fusesera ingrozite de concluziile comisiilor de ancheta instituite in 2004 in Marea Britanie si SUA. Chiar daca fusesera formulate in termeni diplomatici, aceste concluzii aratau ca atat presedintele Bush, cat si premierul Blair au facut din tantar armasar in legatura cu armele lui Saddam Hussein, ceea ce a dus la declansarea razboiului impotriva Irakului din 2003. Modul in care fostul secretar de stat Colin Powell prezentase in fata Consiliului de Securitate al ONU informatiile serviciilor secrete americane, inclusiv diapozitivele unor imagini luate din avion, a creat o psihoza in randurile liderilor politici. "Nu vreau sa patesc si eu ce a patit Powell", obisnuiau ei sa spuna. Si astfel, in ciuda unor informatii alarmante, nu au fost luate masurile care ar fi putut salva vietile a 60.000 de morti, la care se adauga cei 40.000 de raniti.