Părinţi pentru copii abandonaţi

Iulian şi Anişoara Iordache au renunţat la afacerile lor ca să aibă grijă de câţiva micuţi abandonaţi în centrele de plasament din Valea Jiului O familie din Petroşani a decis să

Iulian şi Anişoara Iordache au renunţat la afacerile lor ca să aibă grijă de câţiva micuţi abandonaţi în centrele de plasament din Valea Jiului

O familie din Petroşani a decis să îşi închidă afacerile şi să se îngrijească de mai mulţi minori proveniţi din centrele de plasament, în ciuda faptului că ajutorul acordat de stat pentru această activitate este insuficient. Soţii Iulian şi Anişoara Iordache au în întreţinere trei minori luaţi din centrele de plasament, pe lângă alte două fete înfiate de cei doi soţi în urmă cu mai mulţi ani.

Spun că iubesc copiii ca şi cum ar fi ai lor şi de aceea au lăsat totul în urmă, chiar dacă aveau o afacere profitabilă, la care mulţi dintre semeni nu ar fi renunţat. Pentru activitatea lor primesc un ajutor de câteva sute de lei, dar zâmbetul micuţilor pe care îi îngrijesc îi face să se simtă împliniţi.

În 2003, patru micuţi abandonaţi din diverse motive de mamele lor în centrele de plasament din Valea Jiului şi-au găsit adăpost sub acoperişul unei familii din municipiul Petroşani. Soţii Iordache au decis să le ofere copiilor o educaţie, dar mai ales liniştea şi căldura oferite de părinţi, fie ei şi adoptivi. Între timp, unul dintre copii a fost încredinţat unor rude de sânge, aşa că au rămas cu trei.

"N-am mai putut să-i duc înapoi"

Iulian şi Anişoara au rămas impresionaţi în urma unui reportaj de ştiri realizat într-un centru de plasament din ţară. Se întâmpla prin anul 2003, când mişcaţi de gestul unei familii care s-a hotărât să ia acasă doi copilaşi pentru perioada Sărbătorilor de Paşte, cei doi au decis să viziteze la rândul lor un centru de plasament din Valea Jiului, cu intenţia ca măcar pentru o scurtă perioadă de timp să le ofere o bucurie câtorva suflete nevinovate.

"Aşa a început totul. Am luat acasă copilaşii şi nu m-am mai putut despărţi de ei când a venit timpul să-i duc înapoi. Vedeţi, te ataşezi imediat de ei, chiar dacă nu sunt copiii tăi. Este o bucurie să-i vezi fericiţi. Astfel, am luat în îngrijire patru copii, doi de 4 ani, iar doi de 7 ani. Unul dintre ei, o fetiţă, am încredinţat-o recent familiei după ce s-a descoperit că are rude. Acum avem în îngrijire doi copii de 4 ani şi o fetiţă de 7 ani, pe lângă alte două fete înfiate de noi", spune Iulian Iordache.

Au construit o casă pentru micuţi

Acesta a fost începutul pentru cei doi. Au renunţat pe rând la toate lucrurile care credeau că le aduc satisfacţii şi au pus totul în joc pentru a le fi micuţilor bine. Soţia bărbatului a renunţat la o funcţie de conducere într-o instituţie din Petroşani unde în anul 2004 avea un salariu de aproape 1.000 de lei, pentru ca astăzi să câştige puţin peste 400 de lei, atât cât oferă lunar statul asistenţilor maternali.

Iulian Iordache conducea o afacere în comerţ, care îi aducea venituri substanţiale, dar a închis-o pentru a se dedica micuţilor care sunt ca şi copiii lui. Cu banii obţinuţi le-a construit o casă în cartierul Aeroport din Petroşani cu tot ceea ce este nevoie pentru a creşte chiar şi zece micuţi. Toată investiţia a făcut-o din propriul buzunar fără a cere sprijin de la nimeni.

"Te întinzi atât cât îţi este pătura. Aveam un teren şi am decis să construiesc casa pe el. Era păcat să nu-l folosim, avem curte, spaţiu suficient pentru ca micuţii să se simtă în largul lor", mai spune bărbatul.

Pentru copii s-a înscris la facultate

Ataşat de copiii pe care îi îngrijeşte, Iulian Iordache, la cei 62 de ani, s-a înscris chiar şi la facultate, la Asistenţă socială. "Chiar dacă sunt cel mai bătrân student din cadrul Universităţii din Petroşani, am hotărât că pentru ei nimic nu este prea mult. Mă specializez în asistenţă socială pentru a putea lucra cu ei şi pentru a le putea oferi educaţia de care au nevoie", ne spune Iulian.

Cei doi soţi, chiar dacă îi iubesc pe micuţi foarte mult, spun că se simt obligaţi să-i înveţe că ei au părinţi care din diverse motive nu pot veni să-i vadă. "Noi le spunem zilnic că mama este acolo undeva. Ei trebuie să ştie că au pe cineva, pentru că se pot reîntoarce în familie la un moment dat. Îi încurajăm chiar şi pe părinţii lor să vină să-i viziteze", spun cei doi soţi. Dar până când micuţii sunt vizitaţi sau luaţi de către părinţii naturali, găsesc tot ce au nevoie sub acoperişul soţilor Iordache.

Micuţii aşteaptă sărbătorile

Isabela, Romică şi Daniela, micuţii aflaţi în grija soţilor Iordache, se pregătesc de Sărbătorile de Iarnă şi sunt stimulaţi de părinţii lor adoptivi cu recompense pentru fiecare activitate pe care o duc la bun sfârşit. "Sunt antrenaţi în diverse activităţi.

Dacă sunt şi motivaţi, atunci sunt fericiţi. Spre exemplu, de Paşti, am vrut să simtă că vine primăvara, că învie natura. Aşa că fiecare copil şi-a plantat în curte câte un pom ornamental. Fiecare pomişor poartă numele unuia dintre ei şi îl îngrijesc zilnic. De Crăciun, iarăşi vor primi daruri pentru alte activităţi pe care le-au dus la sfârşit până acum. O să le cumpărăm câte un rând de hăinuţe pentru fiecare, dar şi dulciuri.

Apoi de sărbători o să mergem împreună la biserică, dar şi la rudele noastre pentru a se familiariza cu sărbătorile petrecute în familie", ne spune Anişoara Iordache. Cei doi soţi s-au ataşat atât de mult de micuţii care puteau sfârşi abandonaţi într-un centru de plasament fără ca cineva să le arate ce înseamnă dragostea părintească, încât şi-au făcut planuri de viitor şi spun că vor încerca să le asigure o alternativă copiilor şi când vor ajunge la majorat.