Parcul Bordei, mahala de lux

Comuniştii au "privatizat" jumătatea de sud a zonei, transformând-o în cartierul Primăverii. Jumătatea de nord este astăzi mărul discordiei Început în urmă cu doi ani, războiul

Comuniştii au "privatizat" jumătatea de sud a zonei, transformând-o în cartierul Primăverii. Jumătatea de nord este astăzi mărul discordiei

Început în urmă cu doi ani, războiul dintre Costel Costanda şi Primăria Capitalei s-a încheiat în avantajul omului de afaceri. Curtea de Apel Bucureşti a hotărât definitiv şi irevocabil că proprietarul Parcului Bordei poate să construiască pe o treime din suprafaţa obţinută prin retrocedare. Decizia instanţei a nemulţumit mii de bucureşteni, care au pornit o campanie de salvare a spaţiului verde din zona vizată, mahalaua de altădată, atât de scumpă în zilele noastre.

Acest colţ de Bucureşti, foarte disputat în ultima vreme, are o istorie care traversează cronologiile. Pe acest pinten care înaintează în lacul Floreasca au fost descoperite urmele unor aşezări din neolitic şi epoca bronzului, fapt care-l singularizează faţă de împrejurimi, deoarece ar trebui să fie zonă protejată şi din acest punct de vedere, cum este şi cartierul Dămăroaia din amonte, unde nu poţi construi oricum.

Parcul Bordei a fost o zonă parţial împădurită în decursul evului mediu, şi în parte acoperită cu stuf şi băltoace, greu de locuit până târziu în timpuri moderne. Se asemăna foarte mult cu mahalaua Broşteni din sudul oraşului, peste care se află azi în linii mari Parcul Tineretului.

Zona Bordei este cuprinsă de oraş pe negândite, pe măsură ce Bucureştiul s-a extins spre nord, direcţia de interes a edililor fiind însă mai către vest, în partea satului Herăstrău, aflat în vecinătatea vechiului drum al Bănesii.

Spaţiul "Bordei" a fost o zonă rurală până dincolo de Primul Război Mondial, mult mai săracă decât zona străzii Popa Savu, unde se aflau chiar şi ateliere de olărit. Denumirea de Bordei poate veni şi de la tipul de locuire pe jumătate îngropată în pământ, aşa cum erau de fapt bordeiele din zona de câmpie a Valahiei, aşezări izolate de câteva bordeie, în cazul nostru, probabil de pescari sau agricultori săraci.

Intră în sfera de interes a edililor către 1929-1930, când municipalitatea a luat în serios proiectul sistematizării urbanistice a Bucureştiului. Cu acest prilej, au fost expropriate în interesul public (prin cumpărare de terenuri) şi zona Herăstrăului şi a lacului Floreasca. Se dorea înconjurarea oraşului cu o centură verde de păduri, care urma să pornească din zona salbei de lacuri din nordul oraşului, după ce acestea urmau să fie asanate, lucru înfăptuit între 1935 şi 1940. În această perioadă de cinci ani, zona Bordei a devenit o parcelare aflată în proiect la 1936, cu tramă stradală amenajată treptat, dar finalizată parţial din cauza războiului.

Planul transformării parcului în cartier datează din 1939

Aici urma să fie un spaţiu de locuinţe alăturat unui parc de agrement către lacul Floreasca, dacă istoria nu ar fi cunoscut sincope. Parcelarea zonei Bordei în ianuarie 1936 era mărginită la vest de Şoseaua Jianu (astăzi bulevardul Beijing), la sud de un segment al căii Dorobanţilor, iar la sud-est de Şoseaua la Fabrica Popovici (astăzi strada Radu Beller). În partea de sud-est a parcelării se afla Fabrica de spirt Popovici, care nu a fost expropriată. Trama stradală era doar proiectată la 1936, însă în planul de sistematizare al municipiului din anul 1939 era în mare parte conturată şi pe teren.

Intenţia de amenajare a unui nou cartier era clară. Parcelarea Bordei era mult mai întinsă decât suprafaţa parcului de azi, iar partea de sud a vechii parcelări a fost fructificată de regimul puterii populare, care a amenajat aici cartierul Primăverii, începând cu 1948. Jumătatea de nord a parcelării Bordei, la nord de bulevardul Mircea Eliade, a rămas spaţiu verde. Este chiar zona care ţine de câteva săptămâni prima pagină a ziarelor.