Paradoxul drogurilor, toxine care atrag

În loc să protejeze plantele de prădători, substanţele toxice vegetale atrag în mod inexplicabil oamenii şi animalele De la ciocolată şi cafeină şi până la nicotină sau cocaină,

În loc să protejeze plantele de prădători, substanţele toxice vegetale atrag în mod inexplicabil oamenii şi animalele

De la ciocolată şi cafeină şi până la nicotină sau cocaină, multe dintre substanţele de care oamenii devin dependenţi provin din toxinele plantelor. Având în vedere că plantele au dezvoltat aceste toxine tocmai pentru a se proteja de ierbivore, ironia face ca oamenii şi alte mamifere să tânjească şi chiar să devină complet dependenţi de ele, chiar şi în condiţiile în care le tolerează destul de greu.

Paradoxul, descoperit de o echipă de cercetători americani şi germani, prezintă două aspecte bizare. În primul rând, plantele n-ar fi trebuit să dezvolte vreodată toxine care să atragă oamenii sau animalele. De cealaltă parte, oamenii nu ar fi trebuit să fie atât de atraşi de plantele toxice, care le activează centrii "plăcerii" din creier - regiunile asociate cu dorinţele şi recompensa.

În studiul lor, cercetătorii Roger Sullivan, de la California State University, Edward Hagen, de la Washington State University şi Peter Hammerstein, de la Universitatea Humboldt din Berlin, cred că actuala explicaţie evoluţionistă a atracţiei omului faţă de droguri ar putea să fie falsă.

"Paradoxul are implicaţii importante asupra actualei teorii a mecanismului de recompensă al drogurilor, deoarece sugerează implicit că multe din argumentele acestei teorii sunt şubrede", explică Sullivan, citat de site-ul Popular Science.

Lupta genetică dintre plante şi animale

De-a lungul evoluţiei, plantele şi-au creat toxinele mimându-şi propriile molecule care reglează metabolismul, creşterea şi reproducerea. Atunci când sunt ingerate de ierbivore, unele din aceste molecule pot interfera cu sistemul neuronal de alertă al animalului.

Potrivit actualelor intepretări evoluţioniste ale dependenţei de droguri, aceste substanţe toxice acţionează asupra aşa-numitului "centru de recompensă al creierului", indicând în mod fals un beneficiu şi blocând senzaţiile sau sentimentele neplăcute. Dar, arată cercetătorii, această explicaţie contrazice dovezi din studii anterioare.

Teoria e slabă şi pentru că pleacă de la ideea că oamenii au evoluat în medii în care nu erau expuşi la plante toxice, iar creierul nu a evoluat niciodată pentru a se proteja de toxine. Cercetătorii arată, dimpotrivă, că enzimele de detoxifiere (dezvoltate iniţial în bacterii, cu 3,5 miliarde de ani în urmă) s-au răspândit la animale în urmă cu 400 milioane de ani - în aceeaşi perioadă în care plantele şi-au dezvoltat toxinele. Cu alte cuvinte, animalele şi plantele şi-au creat gene competitive pentru a se proteja unele de altele, fapt ce contrazice teoria evoluţionistă.

Efectul benefic al drogurilor

"Am fost surprinşi să constatăm cât de puternic este acest paradox. Nimeni nu a putut respinge argumentul fundamental că modelele ecologice ale plantelor şi modelele neurobiologice ale animalelor sunt în conflict direct", a declarat cercetătorul Roger Sullivan.

Cercetătorii bănuiesc că aceste toxine au totuşi şi efecte benefice pentru animale. Spre exemplu, pentru că toxinele afectează mai mult unele specii decât altele, este posibil ca animalele să se fi protejat cu ajutorul lor de paraziţi şi patogeni. Cercetătorii cred că oamenii preistorici care consumau nicotină, într-o cantitate mult mai mică decât astăzi, ar fi avut avantajul de a scăpa de infecţiile cu paraziţi.

Cofeina, drogul lumii moderne

Numai în Statele Unite există 170 de milioane de dependenţi. O consumăm zilnic, ne simţim rău dacă nu avem parte de ea şi e foarte greu să scăpăm de dependenţă. E vorba de cofeină, drogul pe care îl ingerăm din cafea, ceai, cola şi, în doze mai mici, în ciocolată.

În băuturile energizante tip Red Bull o găsim în cea mai mare concentraţie, însă cafeina e aproape peste tot: în guma de mestecat cu cafeină, în balsamul de buze, în ceaiul de mentă, în bere, în bomboane, în seminţele de floarea soarelui, chiar şi în săpun, organismul absorbindu-l prin piele.

Un număr din ce în ce mai mare de produse, precum Pepsi dietetic sau unele mărci de cafea, oferă doze suplimentare de cofeină. Potrivit unui studiu recent, vânzările băuturilor cofeinizate a crescut în SUA cu 55% anul trecut. Ceea ce pare să-i placă la nebunie marelui public pare însă să displacă medicilor, care consideră cofeina un drog cu riscuri.

Substanţa pătrunde fără efort în sânge, având efecte rapide şi plăcute. Ea acţionează prin inhibarea neurotransmiţătorilor care în mod normal ne dau starea de sonolenţă, îmbunătăţind temporar funcţiile cognitive şi chiar perfomanţele atletice. Un om obişnuit consumă zilnic între 200 şi 300 de miligrame de cofeină, "ascunse" în două sau trei ceşti de cafea.

Dependenţă periculoasă

Pragul maxim de la care cofeina devine periculoasă nu a fost încă stabilit, însă, în general, peste 5 ceşti de cafea e prea mult, explică Harris Lieberman, cercetător în medicină în cadrul armatei americane, care a studiat efectele cofeinei timp de 20 de ani.

Potrivit acestuia, băuturile energizante sunt în mod special periculoase, unele dintre ele având doze de până la 300 de miligrame. Deşi e greu să mori dintr-o supradoză de cofeină, marii consumatori îşi riscă sănătatea. Cele mai întâlnite simptome ale supradozei sunt stările de angoasă şi durerile de stomac.

Însă cele mai rele sunt simptomele lipsei drogului: dureri de cap, oboseală, angoasă, greaţă, diaree, crampe, insomnie şi palpitaţii. Din păcate, până acum nu s-a înfiinţat niciun centru de dezintoxicare pentru cafegii, astfel că medicii nu pot decât să recomande cardiacilor sau celor cu probleme digestive să nu abuzeze de cofeină.

Toleranţa la droguri diferă geografic

Analize mai aprofundate au arătat că oamenii au moştenit aceste gene de detoxifiere de la strămoşii lor mamiferi. Interesant este că, deşi multe din speciile de animale de astăzi pot tolera toxinele plantelor, ele au capacităţi de protecţie diferite.

Aceste funcţii diferă chiar şi printre oamenii cu origini geografice diferite. Adesea, populaţiile umane cu un număr mare de gene detoxifiante provin din zone ale globului unde se găsesc din abundenţă aceste plante toxice. Spre exemplu, populaţiile din Turcia sau zonele învecinate dispun de un număr mare de enzime care metabolizează opiumul.

Explicaţia este aceea că macul opiaceu s-a dezvoltat tocmai în regiunea Turciei. Cercetătorii sublinizază faptul că toxinele plantelor şi enzimele de detoxifiere ale animalelor au evoluat în aceeaşi perioadă. În acest caz, creierul uman nu ar trebui să trateze drogurile ca şi când ar avea un efect benefic, ceea ce adânceşte şi mai mult paradoxul.