Papa Benedict rupe Biserica Catolică de restul Creştinătăţii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ultima declaraţie a Suveranului Pontif riscă să adâncească şi mai mult disensiunile dintre catolici şi celelalte confesiuni Reactualizarea unui document al Vaticanului din anul

Ultima declaraţie a Suveranului Pontif riscă să adâncească şi mai mult disensiunile dintre catolici şi celelalte confesiuni

Reactualizarea unui document al Vaticanului din anul 2000 stârneşte controverse în întreaga lume creştină. Potrivit Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, unica şi adevărata biserică a lui Iisus Hristos este Biserica Catolică. Ortodocşii sunt "taxaţi" pentru că nu îl recunosc pe Papă drept liderul întregii creştinătăţi, în timp ce bisericile protestante sunt văzute ca nişte simple "comunităţi ecleziastice".

După ce, la sfârşitul săptămânii trecute, Papa Benedict al XVI-lea a autorizat folosirea vechii liturghii în limba latină, ce conţine texte jignitoare la adresa evreilor, Suveranul Pontif a reuşit să inflameze, din nou, lumea creştină, provocând reacţii dure din partea comunităţilor protestante şi ceva mai blânde din partea ortodocşilor.

Biserica Catolică îşi revendică titlul de unica şi adevărata biserică a lui Hristos. Potrivit unui document publicat de Vatican, celelalte biserici creştine nu ar fi complete, întrucât nu recunosc legimitatea Papei ca lider al întregii creştinătăţi, iar protestanţii sunt şi mai departe de adevăr. Documentul, emis de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, riscă să adâncească şi mai mult disensiunile dintre catolici şi celelalte confesiuni creştine.

Actul reia o idee mai veche enunţată în anul 2000 "în Dominus Iesus", o altă lucrare ce a stârnit polemici aprinse. Conform acesteia, implicarea Bisericii Catolice în activităţi ecumenice nu înseamnă că Vaticanul renunţă la convingerea că este unica şi adevărata biserică a lui Hristos. "Dominus Iesus" a fost publicată cu acordul Papei Benedict al XVI-lea, pe atunci prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei.

Acest organism a fost creat în anul 1542 de Papa Paul al III-lea şi are scopul de a veghea asupra problemelor credinţei şi de a apăra biserica de diferitele erezii. Tonul documentului de 16 pagini, reactualizat de cardinalul William Levada, urmaşul lui Ratzinger la conducerea Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, este ceva mai blând cu ortodocşii, cărora le-a fost găsit un singur defect, şi anume acela că nu recunosc autoritatea Papei.

În schimb, despre bisericile protestante se spune că sunt doar "comunităţi ecleziastice", iar preoţii lor nu au dreptul de a da sfânta împărtăşanie. Rugat să comenteze duritatea acestei poziţii, părintele Augustine Di Noia, unul dintre responsabilii cu doctrina Vaticanului, a afirmat că nu este vorba decât de o reafirmare a identităţii catolice, necesară pentru discuţii cât mai constructive cu alte confesiuni. În plus, a subliniat acesta, dialogul cu alţi creştini rămâne "una dintre priorităţile Bisericii Catolice".

Reacţii dure din partea protestanţilor germani

Anunţul a provocat iritat comunităţile protestante şi ortodoxe. Cele mai vehemente luări de poziţie au venit chiar din Germania, ţara de origine a Papei, dar cu o puternică tradiţie protestantă în Nord. Liderii protestanţi germani spun că este o "uşă trântită în nas" reconcilierii dintre catolici, protestanţi şi ortodocşi. Episcopul Wolfgang Huber, liderul Bisericii Evanghelice din Germania, a reacţionat dur, precizând că asistăm la un mare pas înapoi în discuţiile privind unitatea tuturor confesiunilor creştine.

Sigrid Grabmeier, unul dintre liderii mişcării neo-protestante "Noi suntem Biserica", vorbeşte de un "mesaj îngrijorător", mai ales pentru Germania, unde relaţiile dintre protestanţi şi catolici sunt foarte bune. Grabmeier se teme că acest document ar putea avea consecinţe nefaste asupra acelor credincioşi catolici ce urmează cu stricteţe învăţăturile Vaticanului.

Liderii anglicani au acuzat Biserica Catolică de comportament duplicitar, apreciind ca actul constituie un obstacol major în calea ecumenismului. Arhiepiscopul de Canterbury, George Carey, consideră poziţia Bisericii Catolice drept "inacceptabilă". Reverendul David Philips a comentat documentul ca fiind onest, dar demonstrează că Roma îşi pierde influenţa pe plan religios.

Declaraţia Vaticanului, ironizată de ortodocşi

Într-un comunicat al Asociaţiei protestanţilor francezi se arată că repercusiunile unei astfel de poziţii vor fi majore în întreaga lume. Pe de altă parte, reacţiile din partea ortodocşilor au fost mai "împăciuitoare" şi chiar ironice. Mitropolitul Kiril al Kaliningradului, care se ocupă de relaţiile Patriarhiei de la Moscova cu celelalte confesiuni, susţine că dialogul interconfesional nu va fi afectat.

"Nu suntem de acord cu această declaraţie, dar ea nu aduce nimic nou", a precizat înaltul prelat, adaugând că preferă onestitatea, unei diplomaţii de faţadă. În replica la "pretenţiile" Bisericii Catolice, ortodocşii se consideră moştenitorii şi continuatorii vechii Biserici, de dinainte de Marea Schismă.

În schimb, teologul şi profesorul rus Andrei Kuraiev susţine că, din punct de vedere ortodox, oricât de ciudat ar putea părea, declaraţia Vaticanului este aproape "simpatică". De altfel, în ultimii ani, după ce fostul Suveran Pontif Ioan Paul al II-lea a iniţiat dialogul interconfesional, ortodocşii au pledat pentru renunţarea la doctrinele religioase mai noi, din epoca Renaşterii târzii până în perioada modernă, pentru a reveni la ideile primului mileniu al creştinismului, când exista o singură Biserică, fondată de Iisus Hristos şi de apostolii Săi.

Anul trecut, liderul Bisericii Catolice a revoltat lumea arabă

În toamna anului trecut, Suveranul Pontif a revoltat lumea arabă spunând că Mohamed ar fi răspândit cu sabia credinţa. Musulmanii au cerut ca Benedict să îşi ceară scuze pentru afirmaţiile sale, însă el a evitat să facă acest lucru spunând doar că a fost greşit interpretat, că respectă foarte mult religia musulmană şi că este nevoie de comunicare între cele două comunităţi religioase. Nici vizita amânată şi reprogramată în Turcia nu a fost lipsită de tensiuni, evenimentul desfăşurându-se însă fără incidente.

Diferenţele între cei doi suverani pontifi

Lupta pe care fiecare Suveran Pontif a considerat-o mai importantă reprezintă diferenţa esenţială între Papa Ioan Paul al II-lea şi Papa Benedict al XVI-lea. "Primul a luptat mai ales cu boala secolului, ideologia totalitaristă, a luptat pentru unirea suflării creştine mai ales împotriva comunismului. Ofensiva actualului Papă se duce împotriva relativismului, o formă de îndoială a creştinismului.

Relativismul spune că a fi creştin şi a fi budist este acelaşi lucru. Pentru Benedict al XVI-lea, diferenţele sunt mai importante decât similitudinile. Până la un punct, intuiţia tradiţionalistă este sprijinită şi de ortodoxie. Biserica Ortodoxă este împotriva Papei Benedict atunci când este vorba de autoritate", afirmă teologul Mihail
Neamţu.

Papa Ioan Paul al II-lea - sfântul Vaticanului

Karol Josef Wojtyla a fost ales suveran al Vaticanului pe 16 octombrie 1978. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană, de la Adrian al VI-lea, în 1522. Pontificatul său, de 26 de ani, a fost al treilea ca lungime. La învestirea sa, Sfântul Scaun avea relaţii diplomatice cu 84 de state, iar în 2003 numărul acestora a ajuns la 172. Suveranul Pontif s-a implicat în procesul de pace din Nigeria, Chile sau Nicaragua.

A promovat dialogul ecumenic dintre diverse confesiuni ale religiei creştine cu alte religii. S-a întâlnit cu regina Elisabeta a II-a cu cu arhiepiscopul din Cantebury, capul Bisericii Anglicane, a fost primul papă care a vizitat o sinagogă, la Roma, şi o moschee, în Siria. În 2000 a fost la Ierusalim, unde a vizitat monumentul ridicat în memoria victimelor Holocaustului şi s-a recules la Zidul Plângerii.

Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România între 7 şi 9 mai 1999, ţara noastră fiind prima ţară majoritar ortodoxă vizitată de Suveranul Pontif. "Cu mare bucurie sosesc azi în România, naţiune mult dragă mie şi pe care de multă vreme doream să o vizitez.

Cu profundă emoţie i-am sărutat pământul, recunoscător înainte de toate lui Dumnezeu cel Atotputernic care în prevăzătoarea Sa bunăvoinţă mi-a hărăzit să văd realizat acest gând", a declarat el într-un discurs în limba română ţinut la Aeroportul Băneasa.

Vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea a deschis apoi calea celorlalte vizite în teritorii majoritar ortodoxe: Georgia, Grecia, Ucraina, Armenia şi Bulgaria. Papa Ioan Paul al II-lea l-a primit apoi, în 2002, la Vatican, pe Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist. Moartea Papei, în aprilie 2005, a adunat milioane de oameni în Piaţa Sfântului Petru, imediat după aceea cerându-se sanctificarea sa.

Teologul Mihail Neamţu: "Se revine la poziţii istorice, care au marcat separaţia dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică"

Teologul Mihail Neamţu consideră că documentul reprezintă reiterarea declaraţiilor anterioare ale cardinalului Joseph Ratzinger. "Văd în aceste declaraţii ale Vaticanului un semn de constanţă şi de fidelitate între convingerile şi atitudinile teologului Ratzinger şi cele ale actualului papă", este de părere Neamţu.

Teologul consideră că Biserica Catolică, prin acest document, revine la atitudini mai vechi, cu rădăcini în secolul al XI-lea, care au dus la Marea Schismă. "Se revine la nişte poziţii istorice, care au marcat separaţia de Biserica Ortodoxă. Creştinii ortodocşi nu au recunoscut pretenţiile episcopiei Romei la <> , adică dreptul de a consacra episcopi în întreaga lume şi de a-i recunoaşte doar pe aceştia ca fiind episcopii Bisericii Unice.

Biserica Ortodoxă crede în conceputul ecleziologic, al celor care mărturisesc acelaşi crez, toţi episcopii revendicând acelaşi statut. Documentul declară însă că aceia care nu sunt în comuniune cu Papa nu se bucură de deplinătatea adevărului", a mai explicat Mihail Neamţu. El crede că declaraţiile vor "tulbura apele" atât în lumea ortodoxă, cât şi în interiorul comunităţilor protestante, care au fost excluse chiar şi din cercul "bisericilor particulare".

Biserica ortodoxă face parte din acest cerc, marele ei neajuns fiind faptul că nu este în comuniune cu biserica de la Roma. "În opinia acestui document, suntem o biserică cu <> ", a mai
spus Neamţu.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite