Pacea, mai îndepărtată decât oricând în Irak

Unchiului Sam pornea, la rândul ei, la asalt.După ciocnirile violente din primele zile, rezistenţa forţelor irakiene s-a prăbuşit. Bagdadul a căzut, la fel ca şi celelalte localităţi

Unchiului Sam pornea, la rândul ei, la asalt.
După ciocnirile violente din primele zile, rezistenţa forţelor irakiene s-a prăbuşit. Bagdadul a căzut, la fel ca şi celelalte localităţi importante din Irak, Saddam s-a ascuns, pentru ca, până la urmă, să sfârşească prin a fi capturat, iar fiii săi au fost ucişi în timpul unor operaţiuni de curăţire.
La începutul lunii mai, preşedintele Bush, la comenzile unui avion de vânătoare, ateriza pe puntea portavionului "USS Abraham Lincoln" şi declara, în uralele celor 5.000 de militari aflaţi la bord: "Cele mai importante acţiuni de luptă din Irak au luat sfârşit. Statele Unite şi aliaţii lor au învins. Acum, coaliţia noastră s-a angajat în reconstrucţia şi asigurarea securităţii Irakului". Preşedintele avea însă grijă să adauge că forţele coaliţiei vor rămâne pe teritoriul irakian până când acest deziderat va fi atins şi adăuga că au început să fie căutate armele chimice şi biologice, recunoscând, astfel, că nu fuseseră descoperite presupusele arme de distrugere în masă ale Irakului, invocate de Casa Albă pentru declanşarea războiului. Aceste arme nu aveau, de altfel, să fie descoperite niciodată.
Între timp, după euforia victoriei proclamate, situaţia avea să se înrăutăţească continuu. Astăzi, în Irak domneşte haosul. Atentatele sinucigaşe se ţin lanţ, militanţi musulmani de diferite naţionalităţi infiltrându-se din teritoriile vecine, un conflict sângeros soldat cu numeroase victime a izbucnit între şiiţii majoritari şi sunniţii minoritari, autorităţile irakiene sunt incapabile să oprească masacrele, conductele petroliere sar zilnic în aer, mai mulţi militari americani au murit în luptele cu insurgenţii decât în timpul războiului propriu-zis.
Astăzi, la trei ani de la începutul operaţiunilor militare, soarta Irakului pare, mai mult ca oricând, învăluită în ceaţă.

Bush: "Ne aşteaptă zile grele"
În preajma celei de-a treia aniversări a începutului invaziei Irakului, Casa Albă a pornit o campanie pe scară largă pentru a încerca să combată scepticismul crescând al opiniei publice americane şi să o convingă că America are o strategie coerentă pentru câştigarea războiului. Într-adevăr, un recent sondaj arată că din fiecare cinci americani patru sunt de părere că actualele acte de violenţă din Irak se vor transforma într-un război civil, fără ca trupele SUA, care la rândul lor sunt confruntate cu rezistenţa crescândă a insurgenţilor, să poată face ceva.
Pentru a-şi atinge scopul, preşedintele Bush şi-a programat pentru săptămâna în curs o succesiune de cuvântări, precedată de o alocuţiune radiodifuzată în care a recunoscut situaţia dificilă existentă. "În faţa ştirilor care sosesc zilnic despre noi atentate cu bombă, răpiri şi asasinate brutale, înţeleg de ce mulţi dintre concetăţenii noştri se întreabă dacă misiunea din Irak merita să fie asumată", a spus preşedintele pe un ton sobru, adăugând însă: "Ajutând poporul irakian să-şi construiască un guvern liber şi reprezentativ, vom împiedica pe terorişti să dispună de un teritoriu sigur de unde să plănuiască atacuri împotriva Americii. Securitatea noastră este direct legată de libertatea poporului irakian. Va mai fi nevoie de multe alte zile de lupte şi sacrificii, dar sunt sigur că strategia noastră va fi victorioasă, iar trupele noastre se vor putea întoarce acasă acoperite de glorie". Iar în prima din cuvântările programate, rostită la Universitatea George Washington a reiterat aceeaşi idee. "Aş vrea să vă spun că violenţele sunt în scădere şi că ne aşteaptă un drum uşor. Dar nu voi face acest lucru. Vor mai fi multe încleştări grele, vom avea parte de multe alte imagini ale haosului şi carnagiului în zilele şi lunile ce urmează", a avertizat el, adăugând însă că decizia de a porni războiul a fost justă. Oricum, o mare diferenţă faţă de asigurările pe care le dădea cu zece luni în urmă vicepreşedintele Dick Cheney, care spunea: "Asistăm la ultimele zvârcoliri ale insurgenţei".Semnificative sunt şi dezvăluirile din ultimele zile ale presei britanice, care arată că un trimis special în Irak al premierului Blair descria încă în iunie 2003 ca "un haos inimaginabil" gestionarea de către americani a situaţiei după înlăturarea lui Saddam, în vreme ce într-un raport confidenţial către premier, comandantul din acea vreme al trupelor britanice din Irak, generalul Albert Whitley, afirma că forţele coaliţiei sunt pe punctul de a pierde pacea. "Este posibil un eşec strategic?", se întreba generalul şi tot el continua: "Răspunsul este da".