Păcat că-i locuită?

>> România riscă să rămână doar pitorească. Sau nici măcar. Istoria TVR include acum, alături de şopârlele lansate de Toma Caragiu şi de şuturile apărate de Dukadam, difuzarea

>> România riscă să rămână doar pitorească. Sau nici măcar.

Istoria TVR include acum, alături de şopârlele lansate de Toma Caragiu şi de şuturile apărate de Dukadam, difuzarea clipului cu Remeş & Mureşan.

Dinozaurii n-au murit, doar se prefac. Tartorii din culisele PSD nu sunt singuri pe lume, Convenţia Democrată i-a avut pe-ai ei - pe care îi reşapează PNL. Unii dintre foştii farisei au revenit, iată, în prim-plan, pentru calităţi politice bazate mai mult pe uitarea publică a unor eşecuri trecute; alţi foşti îşi continuă afacerile penale din vilele cu care au împânzit munţii patriei.

În timp ce ambele categorii îşi fac plocoane în Capitală, la ţară, agricultura românească nu primeşte fondurile pe care Bucureştiul le-a trimis la Bruxelles pentru a fi înapoiate ţăranilor autohtoni. O fi ţara fostă eminamente agricolă, dar la Agricultură ajung ex-electronişti, ex-contabili şamd.

Dincolo de acest detaliu, scandalul politic nu e scandalos în sine: democraţia e atunci când grupuri de interese se concurează unele pe altele şi îşi dau reciproc la gioale. Altfel zis, adevărul iese la iveală, adică la televizor, (doar) din ciocnirea unor interese contrarii. Mai trebuie şi ca justiţia să-l vadă, apoi să-l sancţioneze.
Altminteri, corupţie e şi la Casa Albă, când investitorii în ambii contracandidaţi îşi primesc dividendele.

Dacă poţi face abstracţie de morala menţinerii preşedinţiei republicane în familie, de contractele dintre Dick Cheney şi Halliburton ori de privatizarea războaielor SUA, economia şi chiar societatea americană au mers "mai departe" şi continuu. După ce au făcut primele multe milioane ca în Vestul sălbatic, companiile americane au atras cele mai bune minţi ale lumii. Ştiinţa americană a marketingului & advertisingului a impus mărcile americane, acum made in China, pe tot globul.

Aliaţi ai Washingtonului, noi de ce să iubim Bucureştiul? Păi, unii pentru că, na, s-au născut în localitate, iar alţii pentru că avem aici un job pe care nu-l avem în provincii - ceea ce, pe bune, nu prea ajunge. La fel şi cu Românica: natura e mişto, dar, vorba aia, păcat că-i locuită.

De fapt, păcat că-i construită. Bucureştii arată rău şi pe dinafară. Banii sunt la prima generaţie de parveniţi, nişte developeri cu un gust execrabil, iar următoarea generaţie de români simpli se naşte direct pentru străinătate.

Revenind la viaţa politică, ciocnirea intereselor nu ajunge pentru ca economia şi societatea românească să meargă spre ceva numit "mai departe". Pentru asta contează al naibii de mult calitatea intrinsecă a polilor de putere în competiţie. Pe cine au de pus PSD, PD, PLD în locul PNL? Sau ce sectoare dezvoltă "oameni de afaceri" ca alde Ciorbă? Cu aşa "lideri", România riscă să nu mai rămână decât pitorească. Sau nici măcar.