PSD - un partid de sefi: 33.720 de presedinti si vicepresedinti

La sediu, nimeni nu poate oferi o organigrama a partidului

PSD este un partid al presedintilor. O "excursie" in statutul partidului a scos la lumina un adevarat labirint al functiilor, peste care troneaza cei 33.720 de presedinti si vicepresedinti, unii mai mari decat altii, in functie de tipul organizatiei pe care o patroneaza. Pana si cele 16.638 de organizatii locale, constituite pe raza sectiilor de votare, isi au fiecare presedintele lor. Toate functiile se intretaie si se suprapun intr-o logica de tip Cozmanca, formand in final o uriasa piramida birocratica de partid. "Consiliile" si "conferintele" sunt numitorul comun al tuturor filialelor, indiferent ca e vorba de celula de bloc sau de cea nationala. Mergand pana la absurd cu interpretarea statutului, asa cum de altfel au facut-o cei din PSD in ultima vreme, n-ar fi exclus sa asistam, la un moment dat, la conferinta organizatiilor de scara de bloc pentru a legitima cine stie ce decizie inteleapta a centrului. Pe cat este de stufoasa si elaborata, organizarea pesedista e pe atat de ineficienta. S-a vazut la recentele alegeri ca partidul nu a fost in stare sa-si scoata din casa pentru a participa la vot propriii membri de partid. Strangerea cotizatiei celor 700.000 de pesedisti din scripte s-a dovedit mai anevoioasa decat executarea marilor datornici. Ca printr-o minune, rezultatele localelor i-au deschis ochii presedintelui partidului, care si-a dat seama, brusc, ca este sef peste o structura greoaie si ineficienta. Acest lucru nu l-a deranjat patru ani, cand partidul s-a umflat dincolo de orice limita statutara. De exemplu, statutul spune ca sunt maximum 15 vicepresedinti in Delegatia Permanenta, in timp ce practica a demonstrat ca se poate ajunge la 20 fara nici un fel de problema, pentru ca, in momentul de fata, sa ramana 17. Functia de presedinte executiv este si ea o inventie a mandatului actual, netrecuta in cartea de capatai a formatiunii. Secretarii au crescut cu cate doi pe an, ajungand de la 7 la 15, iar consiliile si conferintele se vor tine in curand pe stadioane, pentru ca nu va mai fi sala in care sa incapa floarea pesedista. Pentru PSD, o asemenea evolutie este tipica pentru perioada in care detine puterea. La fel s-a intamplat in guvernarea sa precedenta, iar obiceiul a reinviat in mileniul trei. Sunt multe orgolii de satisfacut, multe obligatii de onorat si intotdeauna sunt mai multi pretendenti decat numarul de posturi. Asa ca, ce mai conteaza un vicepresedinte in plus, vreo 2-3 secretari sau 100-200 de membri bagati pe usa din dos cu ocazia vreuneia din multele sedinte de partid pe care nimeni nu le mai poate descalci sau identifica. Cum sa mai creada cineva promisiunile de reducere a birocratiei sau de simplificare a procedurilor administrative, cand piramida pesedista a puterii dovedeste tocmai contrariul? Este greu de crezut ca un partid, care nu se poate moderniza pe sine insusi, poate moderniza o tara intreaga. La sediul partidului, nimeni nu a putut sa ne ofere o organigrama a partidului de guvernamant. Am luat statutul fila cu fila si am asezat, ca intr-un joc puzzle, fiecare piesa la locul sau. A rezultat un adevarat arbore al puterii, care ar putea starni invidii din partea celor al caror arbore genealogic are radacinile adanc infipte in istorie.