PF Teoctist - adevărata moştenire

Unitatea Bisericii Ortodoxe Române este cel mai de preţ lucru S-a tot vorbit în aceste zile despre moştenirea lăsată de PF Patriarh Teoctist. Adevărata sa moştenire a fost o Biserică

Unitatea Bisericii Ortodoxe Române este cel mai de preţ lucru

S-a tot vorbit în aceste zile despre moştenirea lăsată de PF Patriarh Teoctist. Adevărata sa moştenire a fost o Biserică Ortodoxă Română întreagă, şi nu împărţită, cum s-a petrecut în cazul altor ţări ortodoxe.

De aici înainte vom avea nenumărate prilejuri să punem în discuţie, nemilos, toate laturile activităţii PF Teoctist. În timp, lucrurile se vor mai limpezi, anumite accente critice se vor dovedi îndreptăţite, altele nu. Dar, pe lângă moştenirea bunelor şi relelor, unitatea Bisericii este cel mai de preţ lucru.

Vorbim despre unitate ştiind bine că cele două tabere, cea conservatoare şi cea deschisă spre înnoire, tind să se radicalizeze nu atât prin lideri, cât, mai ales, datorită chibiţilor. Aceştia au pornit din ce în ce mai ferm şi mai pe faţă să facă speculaţii cu privire la alegerea viitorului Patriarh.

În emisiunile de televiziune, în presa scrisă, trimiterile fie la continuitate şi tradiţie, fie la ecumenism (înţelegând destul de ambiguu acest cuvânt) sunt din ce în ce mai dese. Astfel, ziarele au editat deja pronosticuri, unele neascunzându-şi deloc simpatia pentru unul sau altul dintre candidaţii eligibili.

Ceea ce trebuie subliniat însă este că jocurile pot fi bine ţinute în frâu numai dacă membrii Sf. Sinod vor avea în vedere acest imperativ al unităţii. Cu orice preţ. Polarizarea nu va face decât să dea apă la moară adversarilor BOR în întregul ei, adversarilor ţării şi, mai departe, Adversarului…

Ortodoxia noastră nu a fost din cale-afară de inteligentă în secolul trecut. Adesea a avut de pierdut datorită fundamentaliştilor. Dar fanaticii, radicalii pot fi neutralizaţi cu inteligenţă (duhovnicească). În fond, indiferent de cel ales Patriarh, Sf. Sinod este cel care conduce BOR-ul.

Şi vorbim despre o Biserică ce este, oricum, "condamnată" la înnoiri, nu neapărat doctrinare, cât de adecvare la lumea în care trăim - dacă vrea să supravieţuiască. Aceasta va pierde pe zi ce trece mai mulţi tineri dacă nu va şti să le vorbească pe limba lor şi să şi-i apropie. De azi ar trebui să înceteze triumfalismul. Vrem sau nu să o realizăm, Biserica Ortodoxă Română intră de acum într-o nouă epocă.

Aşa cum polarizarea conservatori-ecumenici este, în fapt, puerilă, fiecare ierarh dovedind prin actele sale că situaţia este infinit mai nuanţată, tot astfel, comparaţia cu politicul este şchioapă în cazul unei instituţii divino-umane. Şi totuşi, dacă patriarhatul PF Teoctist ar putea corespunde, cu indulgenţă, primului mandat al lui Ion Iliescu, ne întrebăm: va alege BOR-ul un alt Iliescu sau va avea curajul să se despartă curajos, cu bărbăţie, de trecut, alegând în fruntea sa un ierarh nepătat de tarele comuniste?