Orient Express, haltă în socialism

Orient Expressul se întoarce astăzi în Gara de Nord

Luxul şi jovialitatea călătorilor din Orient Express s-au lovit, ieri, de sărăcia şi depresia românilor care plâng prin gări.

A ajuns, ieri, în Gara de Nord, din Bucureşti, Orient Expressul. Este celebrul tren care a inspirat romane şi filme artistice, după ce, de mai bine de un secol, străbate Europa de la Paris la Istanbul şi de la Istanbul la Veneţia. Ieri a trecut prin Sinaia, apoi prin Bucureşti, a înnoptat în triajul de la Basarab, iar azi- dimineaţă a luat-o prin Bărăgan spre Varna, Bulgaria.

Trenul Orient Express soseşte în staţie la linia 14. Era ora 14 şi un sfert, iar românii care aşteptau trenurile spre Titu sau Roşiorii de Vede s-au strâns în grupuri-grupuri să vadă minunea. Şi au avut ce vedea. Din vagoanele vechi, dar luxoase, ale Orient Expressului au coborât nişte oameni cum rar vezi prin Gara de Nord. Şi cum au coborât? Cu mâinile în buzunare şi cu ochelarii de soare la ochi.

Şi îmbrăcaţi ca lumea, n-a fost unul năduşit pe spinare sau pe la subţiori. Bagajele lor au fost cărate de angajaţii CFR către autocare. Pasagerii Orient Expressului au trecut nonşalanţi printre ziarişti şi gură-cască spre maşinile care i-au dus la Hotelul Sofitel. De acolo au plecat să vadă Bucureştiul, iar seara au băut şi au mâncat pe la restaurante.

90 de oameni călătoresc cu acest tren. În mare parte sunt americani. Dar am găsit şi doi din Singapore. Robert şi Bee Jey (femeie) şi-au cumpărat biletele în urmă cu un an. Au cheltuit cam 20.000 de euro pentru această distracţie care durează şase zile. În preţ intră tichetele de avion Singapore - Paris / Istanbul - Singapore şi biletele pentru Orient Express, care costă 8.000 de euro de persoană. Acestea includ transportul, cazarea în oraşele unde trenul opreşte pentru câte o noapte, transferul, mâncarea, băutura, vizitarea atracţiilor din oraşe.

Niciun român

Din păcate, nu s-a semnalat până acum niciun călător care să încerce să meargă cu naşul. Am întrebat, şi Jean Marie Moreau, un francez care e şef de tren,  nu prea a ştiut ce să răspundă. Nu înţelegea ce vrem să spunem. În plus, a mai spus francezul: „N-am avut până acum niciun călător din România. A vrut un cetăţean român să-şi rezerve o călătorie la noi, dar, până la urmă, l-am aşteptat şi n-a mai venit". Neseriozitate.

Aşadar, 8.000 de euro - un bilet. Poate părea costisitor, dar întreţinerea unui astfel de tren, cu 14 vagoane, costă aproximativ două milioane de euro anual. La fiecare 10 ani, vagoanele acumulează 1,3 milioane de kilometri parcurşi. Atunci sunt demontate şi refăcute la loc. Se înlocuiesc cabluri, bujii, tot ce ţine de mecanică.

Finisajele interioare sunt trimise la lustruit la un atelier specializat din Belgia. Nimic nu-şi păstrează strălucirea vreme de 100 de ani fără astfel de revizii. La fiecare 10 ani, aparatele de bucătărie sunt înlocuite cu altele mai moderne. Este greu să montezi cuptoare cu microunde şi maşini de spălat vase şi, totuşi, să păstrezi un aspect de anii '20.

Compania Venise Simplon Orient Express, care operează cursele cu trenul de epocă, a cumpărat vagoanele în anul 1983. Călătoriile cu Orient Expressul au înregistrat un recul după Al Doilea Război Mondial. „Cortina de Fier" a rupt în două Bătrânul Continent. În Epoca de Aur, celebrul tren a ocolit România. Comuniştii n-au dorit să găzduiască pe teritoriul patriei noastre această bijuterie ambulantă. După 1990, călătoriile cu Orient Expressul au redevenit populare în rândul oamenilor cu bani din Europa Occidentală şi America.

Fără TV, fără internet. Cu cărţi şi pian

„Până acum, în cei peste 125 de ani de când merge Orient Expressul, nu s-a defectat niciun vagon sau locomotivă pe drum", se mai laudă Moreau, francezul. Acum, trenul merge cu o locomotivă de-a noastră, românească, făcută la Craiova. În fiecare ţară străbătută, locomotiva se schimbă cu una autohtonă. Merge cu 70 de kilometri la oră, pentru „plezirul" călătorilor.

Ce fac aceşti oameni în tren zile întregi? Cu ce-şi ocupă timpul, de vreme ce nu au nici televiziune, nici internet? Robert şi Bee Jey spun că nu s-au plictisit deloc. Nici n-au simţit lipsa internetului. Au citit, s-au uitat pe geam, s-au împrietenit cu familiile alături de care călătoresc, s-au retras prin aparté-uri. Au băut în cele trei vagoane-restaurant toate băuturile din lume şi mai ales au ascultat muzică de pian, căci există un pian şi un pianist care iubeşte Chopin.

Nici măcar dormitul în vagoane nu i-a obosit. Dormitoarele au paturi ca hotelurile de cinci stele şi spaţiul locuibil este cam cât într-o garsonieră confort doi.

Traseul dus-întors al Orient Expressului

Paris - Viena - Budapesta - Sinaia - București - Varna - Istanbul - București - Sinaia - Budapesta - Viena - Veneţia.

Pensionara care plânge şi bogaţii care zâmbesc

Seamănă a reportaj socialist din anii '30, dar acesta este adevărul. În timp ce străinii coborau din vagoane mirosind toţi numai a parfum, la marginea peronului se adunase un grup frumos de amărâţi care se uitau şi ei cu ochii. Copilărime multă şi pensionari care făceau ce făceau şi tot la pensiile lor mizerabile ajungeau.

„Nu îmi place, domnule", spune Dumitru Voroşin (69 de ani), fost maistru militar. „Nu îmi place că nu au adus locomotiva cu aburi. Ce înseamnă asta? Vagoane vechi, de peste un secol, şi locomotivă făcută după Revoluţie la Electroputere? E ca şi cum aş pune eu faruri de Logan la Lada mea din '76", se miră Dumitru şi îi dau lacrimile, dar nu poate nici el să-şi explice de ce plânge: „Aşa îmi curg mie ochii".

Rochia de 2 lei, de la second-hand

Plânge, însă, de se rupe rochia pe ea, o pensionară care a lucrat 39 de ani şi şase luni la Tricodava, în Drumul Taberei. Cristiana Maldet are 66 de ani şi plânge de necaz că e săracă şi acum vede bogăţia în stare pură.

Agenţii de pază le dau voie să intre pe peron celor care stau gură-cască. Doamna Maldet ar înainta şi nu prea: „Mai rău îmi fac dacă văd atâta lux". Un pasager întârziat îşi poartă micul troler Lamonza pe peron. Aruncat peste mânerul trolerului e un minunat sacou cu o croială militărească. Vorbeşte la telefonul mobil şi zâmbeşte. Sună, pesemne, o femeie, căci are vocea mieroasă a bărbatului îndrăgostit. Alături, Cristiana Maldet (66 de ani) plânge în hohote.

Aceştia sunt bogaţii. Iar ea ce are? „Rochia asta verde, de pe mine, pe care am dat doi lei, domnu'. De la second-hand am luat-o. Scrieţi în ziar, întrebarea asta a mea: «Când se măresc pensiile?» Că nu mai putem. Notaţi pe carnet, nu vă uitaţi la mine!"

Orient Expressul are viaţa lui. Vine, pleacă. L-au garat în triaj să-l cureţe şi să bată pernele pentru când s-or întoarce străinii în vagoane. Lângă el a tras un accelerat prăpădit. Când a plecat şi el spre Titu, ţăranii îşi făceau cruci pe la geamuri. Pleca trenul. Plecau ai noştri.

8 mii de euro costă un  bilet Paris - Istanbul cu Orient Expressul. Pentru returul Istanbul - Veneţia, preţul creşte cu încă 6.000 de euro.

"Nu îmi place că nu au adus locomotiva cu aburi. Ce înseamnă asta?"
Dumitru Voroşin pensionar