Oradea:Primăria a luat locul reședinței Episcopiei Catolice

Clădirea, monument istoric de interes național, îmbină funcționalitatea cu aspectul maiestuos și elegant.

Sute sau mii de orădeni trec zilnic pragul primăriei, unii fiindcă lucrează acolo, alții fiindcă birocrația îi obligă. În graba cotidiană, cei mai mulți nici nu remarcă frumusețea clădirii, monumente istoric de interes național, una dintre puținele construcții din Oradea care și-a păstrat întrebuințarea originală.

Campania “Poveștile Oradei Mari” continuă cu prezentarea clădirii primăriei, în care știința, arta și justiția ar trebui să fie la ele acasă, așa cum sugerează cele patru statui alegorice, de pe fațada principală (șțiința, arta, justiția și agricultura). Dacă în luna iunie a anului 1900 nu se lua decizia ca primăria să fie construită pe locul fostei reședințe a Episcopiei catolice, orădenii s-ar adresa astăzi municipalității îndreptându-se spre fostul han Arborele Verde (actualul Teatru Arcadia) sau spre intersecția străzilor Dunării și Republicii - două dintre locațiile propuse, în ianuarie 1900, pentru amplasarea primăriei. Proiectul clădirii a fost semnat de Rimanoczy Kalman junior, inaugurarea acesteia având loc la 10 ianuarie 1904, după doi ani de muncă întreruptă de greve. După acest moment, fosta primărie, actuala Școală Generală Oltea Doamna, a fost transformată în școală primară de fete. În “Memoria caselor”, Liviu Borcea precizează că “cea mai veche primărie (știută pe la începutul secolului al XX-lea sub numele de Primăria mică) din Olosig a fost pe strada Principală (Republicii) colț cu actuala stradă Mihai Eminescu. Ea exista aici și prin 1714, atunci când în Orașul Nou primăria era în localul hanului Vulturul”.

Tablouri simbolice

Pentru cei care frecventează dezbaterile publice din sala mare a primăriei, sala Traian Moșoiu, menționăm că, în urmă cu o sută de ani, pe de o parte și de alta a încăperii erau două tablouri mari. Unul reprezenta întâlnirea din 1412 a regilor Sigismund de Luxemburg și Vladislav Yagello la Oradea. Celălalt reprezenta scena în care Menumorut, “ducele bihorenilor”, oferea mâna fiicei sale fiului lui Arpad, căpetenia ungurilor, după cucerirea cetății Biharea.

Încendiată în 1944

“Clădirea Primăriei Oradea este monument istoric de categoria A, de interes național”, spune Doina Lucaci, șefa Biroului Marketing Cultural şi Promovarea Imaginii Patrimoniului din cadrul Primăriei Oradea. Reprezentativă pentru stilul eclectic, construcția are fațada principală ca cea mai ornamentată porțiune, unde registrul este unul  neorenascentist. “Clădirea este prevazută în partea dinspre Crişul Repede cu un turn cu ceas înalt de 50 m”, notează Peter I. Zoltan în “Nagyvarad muemlek epuletei” (Clădirile istorice ale Oradei). La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în 13 octombrie 1944, a fost incendiat etajul doi și acoperișul primăriei. Clădirea a fost reconstruită dar turnulețele de deasupra rezalitului central nu au fost refăcute. Primăria a fost reabilitată pe exterior între anii 1998-2000, ocazie cu care statuetele din piatră de nisip au fost înlocuite. La sărbătorirea unui secol de la construcția clădirii, s-a reabilitat parțial și interiorul acesteia, shimbându-se rețeaua de electricitate.