Oradea:Portret/Anatolie Cojocari se simte dator să lupte

Anatolie Cojocari este unul dintre moldovenii care au profitat de bursele oferite de România. El luptă pentru Moldova, chiar dacă acum se află în Oradea pentru studii.

Anatolie şi familia lui au hotărât ca acesta să studieze în România şi să beneficieze de bursele oferite de stat pentru elevii şi studenţii din Republica Moldova. “Aveam doar două opţiuni: ori să rămân acolo, unde nu am un viitor fără pile şi bani, ori să vin în România”, îşi motivează tânărul alegerea. Şi financiar era mai bine pentru el şi familia lui, costurile de şcolarizare şi chirie fiind mult mai mari acasă decât în România. În urma concursului de dosare, a fost repartizat la Colegiul Naţional Avram Iancu din Ştei.

Dor de casă, vindecat prin implicare

Anatolie s-a adaptat destul de repede la viaţa din România. Cel mai greu e cu dorul de casă. “La Ştei, m-am implicat în redactarea revistelor şcolii Evrika şi Phoenix. La Evrika am devenit redactor-şef”, povesteşte el. Oricât se implică tot îi este dor de Moldova. “Acasă e acasă. Acolo nu am griji. Toate sunt luate de mama şi tata, iar eu sunt din nou copil”, spune Anatolie. După absolvirea Liceului a hotărât să-şi continue studiile în România. A ales tehnică dentară, dar s-a situat al doilea, iar Facultatea de Medicină orădeană avea o singură bursă pentru studenţii basarabeni. La Ştiinţe Economice în schimb s-a situat primul. Se specializează în finanţe-bănci. Pentru că nu poate sta degeaba, s-a implicat în organizarea mai multor evenimente în care au fost implicaţi colegii de an, aşa că aceştia l-au ales reprezentantul lor în Senatul Universităţii.

Asociaţia Studenţilor Basarabeni

Anatolie ştia că nu e singurul student basarabean din Universitate. A început să-i caute pe ceilalţi şi să organizeze diferite evenimente pentru ei. “Am aflat că sunt 98 de studenţi basarabeni. I-am căutat şi am hotărât să facem ceva prin care să atragem atenţia asupra Moldovei”, povesteşte el. Cu ajutor din partea unor oameni inimoşi, anul trecut au înfiinţat Asociaţia Studenţilor şi Elevilor Basarabeni din Oradea. A doua zi după naşterea oficială a organizaţiei, a făcut un marş de solidaritate pentru tinerii basarabeni anchetaţi pentru că voiau unirea Moldovei cu România. Împreună cu Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina a organizat mai multe simpozioane şi dezbateri, iar în decembrie un training pentru accesarea de fonduri. Cel mai mult se mândreşte cu editarea reviste “Vreme Vine”, lansată în 27 martie, când se sărbătoreşte Unirea Basarabiei cu România din 1918. În 4 aprilie, împreună cu alţi 40 de studenţi doi elevi cu drept de vot au mers la ambasada Moldovei din Bucureşti pentru a vota. În 9 aprilie a organizat un nou meeting, de data aceasta cu un nume dramatic, “Doliu pentru Moldova”, după alegerile generale.

Profil:
Născut: La 5 martie 1987, în Sahana Nouă, Republica Moldova
Studii: student anul II la Facultatea de Ştiinţe Economice Oradea
Familie: are o soră
Experiență: Fondator şi preşedinte al Asociaţiei Studenţilor şi Elevilor Basarabeni, Oradea

Ce-i place: 
Anatolie apreciază înainte de toate respectul pentru oameni. Îi place să respecte şi să fie respectat, aşa cum a învăţat de la părinţii lui. Îi place să-şi ajute colegii, dar şi să-i mobilizeze pentru a schimba ce pot schimba. Îi place să citească. Adoră palaniţele, nişte plăcinte tradiţionale din cartofi la care bunica lui este maestră.

Ce nu-i place:
Îl deranjează să vadă lipsa de responsabilitate ce îi caracterizezază pe mulţi dintre colegii săi de generaţie. În rest încearcă să-i înţeleagă pe cei din jur şi să se pună în locul lor. În acest fel evită situaţiile neplăcute.

Întrebări şi răspunsuri:
De ce te implici în aceste acţiuni?
AC – Trebuie să mă implic dacă vreau să se schimbe ceva în ţara mea.
Vrei să te reîntorci în Moldova?
AC – Încă nu ştiu. Vreau să fac un master în Franţa şi dacă se poată să fac şi tehnică dentară. Dacă Guvernul Moldovei ne interzice să mai ieşim din ţară, nu vreau să merg acolo. Depinde şi unde îmi găsesc un loc de muncă decent.
Nu te simţi străin în Moldova după atâţia ani petrecuţi în România?
AC – Nu. Acasă e acasă, dar când văd că nu se poate face nimic pentru dezvoltare, vreau să revin în România.

Text foto: