Oradea moare din punct de vedere cultural

Jumătate din spectacole nu se ţin din cauza nevânzării biletelor. Aproape toate reprezentaţiile teatrale care nu sunt anulate le generează pierderi organizatorilor.

În ultima săptămână trei spectacole de teatru au fost anulate în Oradea. Piese ce ar fi urmat să fie puse în scenă de trupe de teatru din afara oraşului au fost amânate sau anulate, din motive tehnice sau din lipsă de spectatori. „Iubire confort 2”, „Menajeria de Sticlă”, „Vinerea Verde” - de numele acestor piese se leagă oameni precum Horaţiu Mălăele (în calitate de coordonator de proiect), Richard Balint şi Claudiu Bleonţ. Niciunul dintre aceste spectacole nu s-a ţinut la Oradea în ultimele zile, iar anularea consecutivă a diverselor activităţi culturale arată, încă o dată, că oraşul trăieşte o moarte lentă şi sigură, din punct de vedere spiritual. „Cultural, din nefericire, a murit. Înainte de 1989 era mai viu, asimila mai multă cultură, teatrul era mai important. Azi, precum toată ţara, s-a becalizat, s-a americanizat”, opinează despre Oradea Ioan Ieremia, regizorul piesei “Vinerea Verde”, care ar fi trebuit să fie pusă în scenă luni.

Sala e de vină

Lucian Silaghi, directorul general al Teatrului de Stat Oradea, consideră că publicul orădean nu vrea să rişte şi de aceea nu se vând bilete la unele evenimente. „Spectacolele greilor nu se amână”, atrage atenţia Silaghi. „Orădenii discern, vin la producţiile valoroase”, crede directorul teatrului. Acesta consideră că motivul pentru care publicul orădean lipseşte de la spectacole este legat de locaţia în care sunt jucate acestea.
„Spaţiul de la Casa de Cultură a Sindicatelor este impropriu. E o sală foarte mare, acustica nu e foarte bună. Nu are un feng-shui pozitiv”, enumeră Silaghi câteva dintre defectele sălii în care au loc spectacolele de teatru din Oradea, de la 15 decembrie 2007 încoace. „Înainte de această dată se întâmpla cel mult o dată pe an ca un spectacol de Bucureşti să nu se ţină la Oradea”, spune Silaghi. Acesta apreciază faptul că, din chiria pe care teatrul o plăteşte CCS, directorul acestuia a investit în modernizarea sălii.

În pierdere

Din spectacolele programate la CCS, 60% aparţin trupei de teatru din Oradea, celelalte fiind ale unor interpreţi sau trupe din afara oraşului. „Jumătate nu se ţin din cauza nevânzării biletelor”, constată Marius Creţu, directorul CCS.
Mai grav este că, potrivit acestuia, aproape toate spectacolele care se ţin la Oradea provoacă pierderi organizatorilor. „Ieşim în pierdere sau pe zero aproape la toate spectacolele medii. Anul trecut a fost un singur spectacol, de muzică, cu o uşoară tentă de câştig”, spune Creţu, precizând că reprezentaţiile de teatru nu aduc niciodată câştiguri, chiar dacă sunt ale unor trupe din Bucureşti.
Directorul a dat ca exemplu piesa „Iubire confort 2” care, atunci când s-a jucat la Oradea, în sală au fost circa o sută de persoane, deşi a fost atât de amuzant încât se prăpădeau de râs până şi maşiniştii.
Din cauza dezinteresului publicului orădean, în urbea de pe Criş nu a mai avut loc spectacolul „Crăciun Vienez”. Un show care a avut loc, cel al lui Fuego, a fost ţinut pe cheltuiala CCS, care nu a perceput chirie şi niciun onorariu, pentru a nu se anula spectacolul, cum s-a întâmplat la Satu Mare şi la Baia Mare.