Oradea: Portret/Marcel Morar luptă brav cu scleroza multiplă

Diagnosticat la 20 de ani, în timpul studiilor la Școala de Ofițeri de la Sibiu, Marcel Morar luptă pentru îmbunătățirea calității vieții sale și a colegilor săi.

Marcel Morar este un luptător, doar că a schimbat câmpul de bătălie. Acum luptă cu boala „cu o mie de fețe”, scleroza multiplă. A fost diagnosticat în 1977,  în timp ce era student. Era singur la părinți. „Mi-am ținut ziua în spital. A fost cumplit pentru mine”, își amintește Marcel Morar. A fost pensionat de boală. „Am lucrat de câteva ori ca civil în armată, dar nu rezistam la programul prelungit și intens”, spune el, precizând că asta este una dintre caracteristicile acestei maladii. La această afecțiune e nevoie de repaus de cel puțin o jumătate de oră la fiecare două ore. Pentru a nu-și pierde locul de muncă, mulți bolnavi nu le spun șefilor lor că sunt bolnavi, deși oboseala îi doboară.

Cunoașterea inamicului

Ca un ofițer adevărat, Marcel Morar a început lupta cu boala prin cunoașterea inamicului. „Am stat trei luni în clinică la Cluj, la profesorul Câmpeanu. Petrecea ore întregi cu mine și mă educa”, spune el. A aflat că e boala pentru care trebuie să fie tot timpul pregătit, pentru că e atipică. Caracteristice îi sunt starea de oboseală, diminuarea forței musculare, coordonarea și echilibrul precare și problemele de vedere. Puseele de boală sunt cât se poate de imprevizibile, boala neavând o evoluție liniară. Unul dintre cele mai grele lucruri este acceptarea bolii.

O nouă luptă, fundația

Imediat după Revoluție, Marcel Morar împreună cu alți 170 de bolnavi au pus bazele primei asociații de scleroză multiplă din țară. În 1993, aceasta a fost transformată în fundație, fiind o formă de organizare mai convenabilă pentru proiectele lor. „Am pornit fundația cu doctorul Mihalcea și încă patru colegi. Doar Maria Moș mai este printre noi”, spune nostalgic Marcel Morar. „Am fost înțeleși și ajutați de la început și de administrație și de sponsori. Avantajul nostru a fost că știam de la început ce vrem”, povestește el. Partea neplăcută a fost că toată lumea voia vindecare și era foarte greu să-I facă să înțeleagă că pentru această maladie încă nu a fost descoperită o cură. Tot ce există stopează sau încetinește evoluția, nu vindecă scleroza multiplă.
Municipalitatea le-a oferit imobilul unei foste creșe pentru a-l transforma în primul centru de zi pentru bolnavii cu SM. „Am investit în clădirea aceea 55.000 lire sterline pentru a o face funcțională”, spune el. În caz contrar s-ar fi dărâmat peste ei.

Profil
Născut
La 17 septembrie 1957, Oradea
Studii
 Open University – Effective Management , încheiat la Londra
Familie
Burlac
Profesie
Membru fondator al Fundației de Scleroză Multiplă Oradea

Ce-i place:
Îi place să comunice și să contribuie la realizarea unor lucruri utile pentru sine și pentru cei din jur. Îi place cum se dezvoltă Centrul de Zi pentru cei cu SM și speră să poate oferi anul viitor servicii la domiciliu. Îi place să se retragă în natură. „De câte ori merg pe Insula Man parcă merg într-un alt univers”, spune el. Îi place să cunoasă lucruri noi și utile.
Ce nu-i place:
Îl enervează la culme superficialitatea și lipsa de finalitate a unor acțiuni demarcate cu mai multă sau mai puțină pompă. Nu-i place să mintă. „Am două motive să nu mint: mă tem de Dumnezeu și sunt foarte uituc. Minciuna implică multă risipă de energie”, spune el. 

Întrebări și răspunsuri:

Cîte persoane cu SM sunt în țară?
MM – Aproape 2000. 1700 primesc interferon, pentru a încetini boala. Suntem bolnavi foarte scumpi, așa cum ne reproșa luna trecută un reperezentant din Ministerul Sănătății. Tratamentul pe o lună costă 1400 de euro și nici nu ne vindecăm. Care este avantajul centrului  de zi pentru pacienți?
MM – La centru sunt scoși dintre cei patru pereți și își lasă familia să respire. Zilelele de naștere aici sunt un fel de lege nescrisă.S-a schimbat percepția societății față de SM?
MM- În ultima vreme, da. La început a fost foarte greu, oamenii neștiind ce înseamnă boala asta.