Oradea: Micile ateliere, sortite pieirii (GALERIE FOTO)

Foarte căutate în urmă cu câțiva ani, micile ateliere meșteșugărești au intrat de ceva vreme înt-un con de umbră. Foarte puțină lume mai apelează la serviciile pantofarilor, ceasornicarilor sau bijutierilor din oraș.

Horia Mihai Abrudan este un bijutier în vârstă de 23 de ani. Face bijuterii din clasa a VIII-a, adică de nouă ani. A învățat meseria în atelierul părinților, care sunt profesori la Facultatea de Arte din Oradea. Realizează doar bijuterii unicat, făcute de mână. ”Nu fac turnate pentru că asta ar însemna să fac o sută la fel și eu fac doar unicat”, spune Horia. Realizează orice tip de bijuterie. Pe lângă asta se mai ocupă cu restaurare de obiecte de metal, instrumente muzicale și face grafică. Cel mai mult a muncit 33 de ore, fără oprire, pentru realizarea a două brățări. Face bijuterii și pentru prezentări de modă.

Are timpul în mâinile sale

Dorsonszky Laszlo are 35 de ani și are o meserie spre care nu se mai întreaptă multă lume, este ceasornicar. În 1992 a terminat școala de ceasornicărie din Arad, fiind ultima promoție a școlii. Din 1995, Laszlo lucrează în magazinul de reparații ceasuri, a cărui activitate a început în anii ’60. Acum, activitățile de bază sunt reparațiile de ceasuri, nu mai vinde aproape nimic din stocul de ceasuri noi pe care le are. Cu toate că prețul acestora este de la 25 de lei până la 200 de lei. Din octombrie veniturile magazinului sunt în regres. Laszlo spune că o astfel de perioadă a mai fost după apariția telefoanelor mobile. Cel mai des clienții vin și cer curățirea interioară a ceasului, pentru care prețurile sunt între 15 și 35 de lei. Potrivit ceasornicarului un ceas bun trebuie curățat din cinci în cinci ani.

Pantofii, tot mai slabi calitativ

Florian Baba are 51 de ani și repară pantofi de când se știe. A învăţat să repare pantofii în urmă cu mulţi ani de la maiştrii din şcoala profesională şi a ajuns să practice această meserie cu plăcere zi de zi. „Când am fost eu la şcoală aşa erau vremurile, trebuia să ai o meserie. Nu îmi pare rău că sunt pantofar pentru că tot timpul va fi nevoie de cineva care să repare încălţămintele oamenilor”, spune Florian. Deşi repară cu răbdare şi pricepere zilnic, vară sau iarnă, primăvară sau toamnă pantofii orădenilor, meşterul nu şi-a forţat băiatul să îi calce pe urme declarând cu mândrie că „acum s-au schimbat lucrurile iar băiatul meu a făcut facultatea”, mărturiseşte pantofarul. A văzut sute de modele de încălţăminte care i-au trecut prin mâna dibace şi de-a lungul timpului a constatat că pe zi ce trece calitatea pantofilor este tot mai îndoielnică. „Oamenii îşi cumpără de multe ori o pereche de pantofi de unică folosinţă. Nu contează că a doua zi s-au şi rupt sau că piciorul transpiră în încălţăminte. Foarte des vin clienţi la mine să le repar tot felul de încălţări de genul acesta”, conchide Florian Baba.