Oradea: Lucian Silaghi s-a luptat cu Ceaușescu la Brașov

Lucian Silaghi conduce de şapte ani teatrul orădean. Înainte a fost prefect al judeţului, iar câteva luni a fost secretar de stat în Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.

Lucian Silaghi este un om blajin. Văzându-l n-ai spune că a fost implicat în revolta anticomunistă de la Braşov, din 1987. Era student în anul patru. „Ne păsa de ce se întâmpla în jurul nostru”, spune el simplu. La o săptămână de la revolta muncitorilor s-a alăturat colegului său Cătălin Bia, care cerea eliberarea muncitorilor arestaţi. Au fost trei studenţi, Cătălin, el şi Horia Şerban. Au stat o jumătate de oră în faţa cantinei studenţeşti cu o pancartă. Apoi au fost arestaţi şi exmatriculaţi pe perioadă nedeterminată. Lucian Silaghi a lucrat doi ani ca muncitor necalificat la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă din Oradea. Şi-a terminat facultatea cu o întârziere de doi ani.

Din silvicultură în administraţie

După absolvire a lucrat la Ocoalele Silvice Săcuieni şi Marghita. Anul următor a ajuns la Oficiul de Calcul al Direcţiei Silvice Oradea. „Am lucrat cu Mihai Szabo, persoana care a informatizat domeniul silvic românesc încă din anii ‘90”, spune Lucian Silaghi, mulţumit că a prins perioada romantică a informatizării silviculturii bihorene.
În 1998 a devenit prefect al judeţului. Îşi aminteşte cu plăcere de perioada respectivă, pentru că a lucrat cu mulţi oameni deosebiţi. „A fost o perioadă marcată de conflicte sociale, cu drumuri blocate şi cu foarte multe inundaţii”, își amintește orădeanul. În 2000 a fost numit secretar de stat în Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. „În prezenţa mea s-a acordat primul titlu de proprietate pentru păduri, la comuna Pietroasa”, povesteşte Silaghi. A ocupat această funcţie doar trei luni, suficient cât să încerce să demareze o campanie de stopare a tăierilor ilegale din Padiş. Ca prefect constatase direct că inundaţiile erau şi o consecinţă a defrişărilor. Şi azi e convins că cele mai grave lucruri petrecute în România după ‘90 au fost atentatele împotriva pădurii. „Foarte greu se vor reface ecosistemele distruse atunci”, crede el.

De la administraţie la teatru

După alegerile din 2000, Lucian Silaghi a trecut în mediul privat. Doi ani a lucrat la o firmă care promova colectarea şi reciclarea deşeurilor. În 2002 a devenit directorul Teatrului de Stat Oradea. „Am trăit a doua desacralizare din viaţa mea. Prima a fost când am devenit silvicultor”, povesteşte el. Iubitor de pădure, a început să privească din punct de vedere tehnic fiecare arbore. Iubitor de teatru, devenind director, a început să vadă culisele fiecărui spectacol. „Teatrul a fost pentru mine emoţie în stare pură. Acum, privesc fiecare spectacol şi prin prisma producţiei pe care o presupune”, precizează el.

Profil:
Născut
La 12 aprilie 1965, în Marghita
Studii
 Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere-Braşov, un masterat
Familie
Căsătorit
Experiență
Directorul Teatrului de Stat Oradea

Ce-i place:
Îi place tot ce este frumos. Îi plac liniştea, armonia, muzica bună de orice gen. „Muzica e unul dintre cele mai bune argumente că omul are fibră divină”, spune el cu convingere. Îi place natura cât mai puţin marcată de persoane needucate care o poluează, fotografia şi turismul montan.

Ce nu-i place:
Nu-i plac abuzurile asupra mediului şi se enervează când vede oameni care nu îl respectă. „În rest, încerc să fac efortul să nu mă deranjeze prea multe şi să înţeleg pe toată lumea”, spune el.

Întrebări şi răspunsuri
De ce v-aţi implicat în cazul Padiş?
LS – Datorită meseriei mele, dar şi a numeroaselor inundaţii pe care le-am gestionat ca prefect. Atunci, Bihorul a primit sume importante pentru regularizări de ape.
Ce legătura are un inginer silvic cu teatrul?
LS – Lemnul scenei, metaforic vorbind. Eu sunt manager, iar principiile managementului sunt universale.
Ce presupune managementul teatrului?
LS – Eu mă ocup de partea administrativă, nu de cea artistică. În aceşti şapte ani, teatrul s-a modernizat masiv. Încerc să le ofer actorilor cadrul pentru a-şi manifesta talentul, pe care îl au din plin. Am avut şansă cu nişte conducători ai Consiliului Judeţean, care au fost receptivi la cultură.