"Operaţiunile israeliene vizează unitatea naţională a libanezilor"

opiniei publice internaţionale, astfel încât aceasta a putut să realizeze că bombardamentele care au lovit toate regiunile şi toate localităţile nu au drept scop eliberarea celor doi militari

opiniei publice internaţionale, astfel încât aceasta a putut să realizeze că bombardamentele care au lovit toate regiunile şi toate localităţile nu au drept scop eliberarea celor doi militari captivi, căci ce garanţie au camarazii lor că nu i-au omorât deja, că n-o fac astăzi sau că n-o vor face mâine, în timpul bombardamentelor brutale împotriva Libanului? Pe de altă parte, am constatat că operaţiunile israeliene vizează unitatea naţională a libanezilor, propunându-şi să stimuleze declanşarea unui război civil. După 19 zile de încercări eşuate, acest scop se dovedeşte de neatins. După 19 zile de masacre şi distrugeri masive care au afectat întreg teritoriul ţării, maşina de război israeliană - care foloseşte tot felul de arme, inclusiv arme interzise de dreptul internaţional - a început de joi o nouă etapă, care constă în bombardamente sistematice, casă cu casă, imobil cu imobil, stradă cu stradă, în scopul de a elimina orice urmă de viaţă şi a lăsa în spate o zonă devastată. Nu au fost cruţaţi, de la începutul ostilităţilor, nici nou-născuţii, nici femeile, nici bătrânii - deci populaţia civilă. De asemenea, nu au fost cruţate cazărmile armatei libaneze, antenele de telecomunicaţii, ambulanţele, convoaiele umanitare şi nici chiar militarii ONU. Rezultă că noi, libanezii, suntem victimele şi avem tot dreptul să cerem Consiliului de Securitate şi întregii comunităţi internaţionale să revizuiască motivele care i-au împiedicat să impună o încetare a focului de la bun început, astfel încât, ulterior, să se poată deschide toate dosarele, ale trecutului şi ale prezentului, conform dispoziţiilor dreptului internaţional.
- Cum apreciaţi, Excelenţă, planul lui Kofi Annan, cât şi recenta Conferinţă internaţională de la Roma consacrată situaţiei din Orientul Mijlociu?
- Eforturile ONU, cât şi Conferinţa de la Roma constituie o etapă în vederea reglementării paşnice de care tocmai am vorbit, dar nu pot să nu remarc că, dacă acestea ar fi fost făcute cu 17 zile înainte, s-ar fi putut salva vieţile şi bunurile multor nevinovaţi. Un aspect pe care îl consider foarte important este, aşa cum prevede şi comunicatul dat publicităţii la sfârşitul conferinţei, necesitatea aplicării Rezoluţiilor Consiliului de Securitate nr. 425, 1559 şi 1680, care impun tuturor statelor respectarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a Libanului, cât şi retragerea necondiţionată a tuturor armatelor străine de pe teritoriul libanez, până la frontiera recunoscută pe plan internaţional a ţării, inclusiv Fermele Chebaa - un alt punct care separă "linia albastră" de frontieră - şi pe care israelienii le ocupă şi astăzi, în ciuda rezoluţiilor ONU. Respectarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii Libanului impune israelienilor să elibereze toţi ostaticii libanezi deţinuţi, unii chiar de 30 de ani.
Reţinerea israelienilor de a remite ONU amplasarea minelor antipersonal cu care au împânzit pământul pe care l-au ocupat, începând cu 14.03.1978 şi până pe 25.05.2000, nu ascunde oare intenţia de a reveni într-o zi, aşa cum se întâmplă şi astăzi? şi nu este singura pregătire ţinută în rezervă pentru noi ostilităţi. Mai trebuie menţionate zborurile de survol şi incursiunile zilnice, mergând până la depăşirea barierei sonice de către avioanele militare, care nu au încetat nici înainte şi nici după retragerea din 2000. Totul pentru a îngrozi şi a terifia populaţia libaneză, cât şi vizitatorii străini ai Libanului, pentru a le spune: "Suntem aici, trebuie să ascultaţi, nu aveţi voie să spuneţi nu!".
- Care sunt, domnule ambasador, problemele create de exodul populaţiei libaneze şi al străinilor din Liban?
- Din nefericire, nu este pentru prima dată când libanezii se văd obligaţi, printr-o astfel de agresiune, să-şi caute liniştea şi siguranţa în afara oraşului sau statului lor. Să sperăm că este ultima dată. De-a lungul celor şase milenii de existenţă, Libanul a fost victima tiranilor istoriei, a fost distrus şi reconstruit asemenea păsării Phoenix, care renaşte din propria cenuşă. Societatea libaneză, constituită din 18 comunităţi religioase - inclusiv comunitatea iudaică -, a provocat multe invidii din partea altei societăţi care nu tolerează acest sistem pluriconfesional şi care încearcă să-şi impună propriul sistem, complet diferit. Dacă armata israeliană n-ar fi ocupat o parte a teritoriului libanez din 1978 şi până astăzi, n-ar fi existat o justificare pentru crearea mişcărilor de rezistenţă în Liban. Scopul real al bătăliei care se duce astăzi, o repet, este de a diviza societatea libaneză, de a declanşa un război civil, în vederea împărţirii ţării în cinci state minuscule, dintre care unul ar fi atribuit refugiaţilor palestinieni, alungaţi de pe pământurile lor natale începând cu 1948, şi al căror drept la întoarcere este negat de israelieni.

"Scopul real al bătăliei care se duce astăzi este de a diviza societatea libaneză, de a declanşa un război civil, în vederea împărţirii ţării în cinci state minuscule"