Omul nou si incoruptibil

Comisia Europeana a decis sa investeasca fonduri pentru buna dispozitie a romanilor. O multime de glume vor rezulta in urma unui program PHARE, de combatere a "coruptiei mici", adresat publicului

Comisia Europeana a decis sa investeasca fonduri pentru buna dispozitie a romanilor. O multime de glume vor rezulta in urma unui program PHARE, de combatere a "coruptiei mici", adresat publicului mare. "Nu Da Spaga!" va rula pe ecrane, inaintea filmului, la Multiplex. "Mai bine, ia!", ii va raspunde un smecher din sala. Clipurile difuzate la televizor s-ar putea sa fie mai bune decat talkshow-urile pe care le vor intrerupe, dar de rezolvat nu pot rezolva mare lucru. Pana acum au fost derulate mai multe campanii de acest gen, asa-numitele campanii de marketing social. "Casa de copii nu e acasa", facea apel la instinctul matern, sau patern, dupa caz. "Nu-i bateti pe copii ca pe covoare", iti atingea coarda sensibila, daca o aveai. Campania impotriva fumatului te speria, cu imaginea propriului plaman putred, dar iti dadea si solutii: suna la numarul de telefon 0800... ca sa primesti o consultatie gratuita. Era usor de speriat functionarul corupt, cu imaginea colegilor prinsi in flagrant. Ce motivatie ii poate oferi o campanie contra spagii, cetateanului obisnuit? Nu de mult, Ceausescu ii cerea romanului sa devina un "om nou". Sa-si reprime instinctul de proprietate si sa puna interesul societatii mai presus de interesul personal. Uniunea Europeana nu e atat de ambitioasa: vrea doar sa-l convinga sa stea de doua ori mai mult la coada, sa accepte umilintele la care il supune babornita de la ghiseu si eventual sa ramana cu problema nesolutionata. Cand toate se puteau "urgenta" cu o cutie de Ness? Sa fim seriosi! Pe de alta parte, ceea ce-si propune sa fixeze in mintea romanilor programul "Nu spagii" e corect: coruptia, mica sau mare, tot o forma de hotie se cheama ca este. Cetateanul nu e faptuitorul, ci subiectul agresiunii realizate de functionarul public in complicitate cu statul roman. O campanie are rost daca ajuta publicul sa identifice portitele pe care statul le lasa deschise coruptiei, ca sa poata face presiuni pentru inchiderea lor. Altfel, e munca in zadar. Sa luam un caz concret - spaga la doctor, mai ales ca romanii considera sistemul sanitar fiind primul la mita. E si normal: daca la primarie omul se duce pentru o autorizatie de constructie, in spital e pusa in discutie chiar viata spaguitorului. Medicul are o putere disproportionat de mare: el stie de ce sufera si cum sa il vindece pe pacient, pacientul stie doar ca e la mana medicului. Or, fara ofrande, nu prea castigi bunavointa zeilor. Dilema romanului nu e daca sa dea sau nu spaga, ci cat de gros sa fie plicul, astfel incat nici clientul sa nu arunce cu banii, dar nici domnul doctor sa nu ramana nesatisfacut de atentie. Reforma sistemului ar putea porni de la refuzul pacientilor de a mai da darul. Cati idealisti sunt gata sa-si riste viata pentru un principiu? Unde mai pui ca medicul imparte si alte beneficii furnizate de sistem: cazarea in saloane mai confortabile, teste care dor mai putin, retete gratuite cu produse scumpe s.a.m.d. Daca tie ti le refuzi, din principiu, vei rezista tentatiei de a da spaga, atunci cand ti-e bolnav copilul sau mama? De altfel, si in UE, cei care au de unde platesc pentru un tratament mai bun decat ceilalti. E drept, in clinici particulare. Daca ar putea obtine acelasi lucru cu un pret mult mai mic, respectiv cel al spagii, cati occidentali ar mai ramane necorupatori si incoruptibili? In ce ne priveste, statul nu si-a propus niciodata sa scape de coruptie. Sa ramanem tot la sistemul sanitar. Un pachet minim de servicii, garantate pacientilor, nu s-a putut stabili, in 14 ani. Deci, bolnavul primeste totul - pe hartie, si doar ce vrea medicul - in realitate. Liste de asteptare pentru pacientii care au nevoie de interventii costisitoare nu s-au alcatuit nici pana azi. Asa ca unii pot sari peste rand, daca dau spaga. In absenta pachetului minim si a listelor, nu se dezvolta nici spitalele private. Ce sa-ti mai ofere particularul, fata de ceea ce iti ofera deja statul, daca dai spaga? Nu a reusit nici macar angajarea unei firme private, care sa administreze un spital de stat, recuperandu-si investitiile din economiile care apar cand nu se mai fura. Toate aceste proiecte au esuat pentru ca autoritatilor le-a lipsit hotararea de a le duce la capat, nu fiindca s-ar fi opus marele public. Daca nu sunt obligati, nici medicii n-ar avea de ce sa schimbe un sistem care le aduce destule avantaje. Controlul "de sus" e greu de realizat, statul furnizandu-le medicilor principalul alibi: cum sa nu primeasca, saracii, daca salariile lor sunt atat de mici? Dar, in 14 ani, medicii n-au iesit decat la o singura greva. Nici un for profesional ori sindical nu a dat un raspuns limpede: cat ar trebui sa fie salariile, ca sa nu se mai ia spaga? De la aceasta intrebare trebuie plecat la calcularea Bugetelor si in Sanatate, si in Administratia Publica. A doua zi, primul care ia merge la puscarie. Din pacate, pentru medici, complicitatea lor cu sistemul e pagubitoare: raman si fara salarii decente si cu riscul de a face inchisoare. Cazurile celor inculpati pentru microcoruptie s-au inmultit. Scandalurile de malpraxis se tin lant, iar medicii nu pot replica, nici cand au dreptate, fiindca... sunt incriminati ca spagari. Probabil, presiunile pentru schimbare vor veni din partea medicilor tineri. Aici, Comisia Europeana are dreptate, cei pana in 25 de ani sunt inca neviciati: rezidentii vor salarii de 500 de euro, nu spitale dotate, unde pot "incasa" 500.000 de lei pe o trimitere. Din aceasta perspectiva, nici programul "nudaspaga.ro" nu mai pare ridicol. Noii generatii de pacienti trebuie sa-i fie rusine sa dea plicul noii generatii de medici.