"Olimpiadă" pentru aurul negru libian

Libia deţine imense zăcăminte de hidrocarburi, dar exploatarea lor a rămas slab dezvoltată. După 20 de ani, companiile occidentale de petrol şi gaze se întorc încă şi mai avide -

Libia deţine imense zăcăminte de hidrocarburi, dar exploatarea lor a rămas slab dezvoltată. După 20 de ani, companiile occidentale de petrol şi gaze se întorc încă şi mai avide - concurate dur de cele asiatice.

Deşertul ocupă mai tot teritoriul statului, dar sub el se află petrol, gaze şi "apă fosilă" în cantităţi greu de înţeles. Descoperirea petrolului, în 1959, îmbogăţea monarhia libiană. În 1973, Jamahiria lui Gaddafi era una dintre combatantele care au făcut ca OPEC să impună companiilor vestice plăţi reale pentru hidrocarburile extrase. Gaddafi a retras însă, în 1986, concesiunile acordate Occidentului, iar exploatările libiene au intrat în vrie. Chiar şi disfuncţional, sectorul petrolier a menţinut însă la suprafaţă regimul populist al colonelului.

În prezent, Libia extrage 1,6 milioane de barili de petrol pe zi. Rezervele sale sunt estimate la circa 42 de miliarde de barili de petrol crud de înaltă calitate. Există însă întinse teritorii virgine, iar noile exploatări ridică estimările la 100 de miliarde - adică nivelul Kuweitului.

Al treilea val vine din Asia

Imediat după reprimirea Libiei la sânul comunităţii internaţionale, companiile americane au fost primele care au venit să "mulgă" hidrocarburile proaspăt scoase de pe "axa răului". Exxon a obţinut 10.000 de kilometri pătraţi de-a lungul coastei, fără competiţie.

"Este o cursă pentru aurul nostru negru. Am organizat-o ca pe Jocurile Olimpice şi fie ca cel mai bun să câştige", prezintă situaţia ex-premierul reformist Shukri Ghanem, acum preşedinte al Companiei Naţionale de Petrol. Competitorii vin din Algeria, Canada, China, Italia, India, Indonezia, Franţa, Marea Britanie, Rusia, Spania, Statele Unite sau Taiwan.

La fiecare rundă de concesionări, companiile îşi concurează ofertele până spre limitele profitabilităţii. În a doua etapă, companiile asiatice au câştigat 10 din cele 19 concesiuni puse la dispoziţie. Dacă iniţial ofertele erau în jur de 25%, la a treia rundă unele state s-au oferit să reţină doar 7% din extracţie - restul revenind Libiei. China Petroleum a ofertat 7,8%, iar Gazprom s-a oprit la 10%. Socotind riscurile şi costurile, unii analişti cred că se lucrează deja în afara criteriilor pur economice.

Petrolul reprezintă 95% din exporturile Libiei - 40% merge direct spre Italia - şi 70% din PIB. Tripoli speră să revină repede la nivelul de trei milioane de barili pe zi dinainte de embargou. Starea infrastructurii industriei de petrol şi gaze a ţării pune însă sub semnul întrebării şi nivelul de două milioane propus pentru 2010. Cu atât mai necesare sunt investiţiile străine care aşteaptă la uşa Libiei. Le ţin încă acolo şi diatribele colonelului: "Atenţie la forţele coloniale, ai căror agenţi ne spionează ca să ne fure bogăţia. Petroliştii occidentali, care nu iau mai mult de 20%, doresc să modifice această situaţie".