Olanda, un model de protejare a mediului

Guvernul de la Amsterdam e decis să reducă poluarea şi aplică măsuri inovative de renaturare, oferind tuturor rezultatele celor 37 ani de politică ecologică La conferinţa Naţiunilor

Guvernul de la Amsterdam e decis să reducă poluarea şi aplică măsuri inovative de renaturare, oferind tuturor rezultatele celor 37 ani de politică ecologică

La conferinţa Naţiunilor Unite de la Bali, care dezbate subiectul încălzirii globale, experienţa Olandei este apreciată la justa ei valoare. Specialiştii Ţărilor de Jos în probleme de mediu sunt consideraţi modele de la care toată lumea are ceva de învăţat. Olanda a reuşit să surprindă prin noi tehnologii de gestionare a deşeurilor, dovedindu-se în măsură să combată deopotrivă poluarea solului, a aerului şi a apei.

Pentru că cei peste 16,5 milioane de olandezi trebuie să trăiască pe o suprafaţă totală de numai 41.500 de kilometri pătraţi, dintre care 18,4% este apă (asta în timp ce, românii - de pildă - au la dispoziţie peste 238.000 de kilometri pătraţi), locuitorii Ţărilor de Jos şi-au pus la punct tehnologii prin care să-şi protejeze terenurile, casele şi viaţa.

Apa, deşi pare să fie din belşug, este fie prea sărată, fie prea poluată ca să poată fi folosită de oameni. Dar au construit uzine de purificare şi astăzi, în toată Olanda, apa de la robinet este potabilă. Terenurile, care mustesc de ape, sunt permanent monitorizate şi, la cel mai mic semn de poluare sau degradare, sunt refăcute şi curăţate, pentru a redeveni cultivabile.

Noua politică: "Să facem loc apelor!"

În 1960, aproape toate apele Olandei erau poluate, iar terenurile se aflau la dispoziţia proprietarilor, care le foloseau după cum aveau nevoie, fie ca terenuri agricole, fie ca terenuri "industriale", pe care se simţeau îndreptăţiţi să‑şi depozitele deşeurile sau să arunce substanţele toxice de care altfel nu puteau scăpa. Situaţia fiind disperată, începând din deceniul şase al secolului trecut, Olanda a introdus primele legi de protecţie a mediului.

Astăzi, doamna Jacqueline Cramer, ministrul mediului şi al planificării terenurilor, vorbeşte cu mândrie despre experienţa ţării sale şi ne asigură că olandezii îşi propun chiar mai mult. "Avem un program ambiţios şi coaliţia pe care o reprezint a acceptat să susţină viitoarele măsuri ale guvernului, astfel încât, până cel mai târziu în anul 2030, să reducem poluarea la numai 30% din nivelul înregistrat în 1990, nivel considerat ca referinţă pentru toate măsurile ce vizează reducerea poluării şi stoparea încălzirii globale", spune Cramer.

Este Olanda în pericol mai mare decât alte ţări? "Da şi nu", răspunde ministrul. "Ne-am propus o nouă strategie: în loc să tot ridicăm diguri de protecţie împotriva inundaţiilor, vrem să oferim apelor locuri special amenajate, prin care să poată curge sau în care să fie stocate, în cazul unor situaţii excepţionale", precizează doamna Cramer.

Dacă tot este, s-o folosim!

Noul concept se bazează pe faptul că apele suplimentare vor fi folosite pentru producerea de energie, pentru curăţirea terenurilor şi, în scop arhitectonic, pentru creşterea valorii imobiliare a locuinţelor olandeze. "Toate casele cu vedere spre canale au valori cu cel puţin 40.000 de euro mai mari, numai pentru că pe geam se vede un firicel de apă care curge", spune şi Herman Huisman, consilierul doamnei ministru pe probleme de gestionare a deşeurilor şi reducere a poluării.

"Apa e noul spaţiu verde. În plus, prin curăţirea ei se obţin substanţe organice importante, ce pot fi folosite drept biocombustibil în marile incineratoare de deşeuri organice. Acestea produc mai multă energie electrică decât consumă şi furnizează agent termic pentru oraşele lângă care sunt construite", spune Huisman.

Când va creşte nivelul oceanului planetar

Olandezii nu se simt în pericol. Sigur, specialiştii au mereu în vedere riscurile şi, cel puţin până în prezent, sistemul de diguri asigură protecţia terenurilor olandeze până la o creştere cu 60 de centimetri a nivelului oceanului. Dar, cum până şi cele mai negre previziuni arată că acest nivel s-ar putea atinge abia la sfârşitul secolului, până atunci Ţările de Jos nici nu sunt ameninţate cu dispariţia.

Totuşi, strategia celor din Amsterdam ia în calcul chiar şi modificări surprinzătoare ale climei, care s-ar putea dovedi mai năbădăioasă decât cred - în prezent - specialiştii. De aceea, noile case construite în Olanda vor fi case plutitoare.

Fiecare locuinţă va avea o curte, un garaj şi acareturi agricole, ca şi în prezent, dar fundaţia întregului ansamblu va fi asigurată prin plasarea, încă de la început, a unor containere ce pot fi umplute cu aer, pentru a asigura plutirea.

Deocamdată, reducerea poluării

Deşi sunt obligaţi să ia în calcul cele mai crunte previziuni, specialiştii olandezi sunt optimişti şi consideră că, probabil, nu se va ajunge niciodată atât de departe.

"Lumea a devenit conştientă de dezastrele pe care le provoacă schimbarea climei şi sunt convins că omenirea va reuşi să reducă poluarea astfel încât nimeni să nu aibă probleme din cauza efectului de seră", e de părere Henk Rieff, coordonatorul programului de cooperare internaţională în domeniul noilor tehnologii de mediu. Deocamdată, Olanda are drept priorităţi mai buna gestionare a deşeurilor, curăţirea terenurilor poluate şi, mai ales, managementul apelor uzate.

Noile uzine de tratare a apelor potabile cu ultraviolete, în loc de clor, de ardere a deşeurilor organice (extrase din gunoaie şi ape murdare) sau de spălare a terenurilor poluate cu metale grele dovedesc din plin preocuparea şi interesul cu care sunt tratate aceste probleme în Ţările de Jos.

Trenul trece pe sub minister

Guvernul şi Parlamentul Olandei nu-şi au sediile la Amsterdam, adică în capitală, ci la Haga, al treilea oraş ca mărime al ţării. Cea mai spectaculoasă clădire dintre cele oficiale este cea a Ministerului Mediului, care a fost ridicată chiar peste calea ferată.

"Am vrut să fim siguri că angajaţii noştri nu poluează când vin la serviciu", explică zâmbind consilierul Huisman. "Aşa au posibilitatea să vină cu trenul", mai spune el.

Clădirea e plină de palmieri uriaşi şi are chiar un bananier, aşa cum puţine grădini botanice din lume au. Toţi angajaţii fac glume despre "parterul care este situat la etajul patru", pentru că pe la etajele inferioare trece linia ferată, dar vin la muncă... pe biciclete.

Zeci de mii de biciclete sunt parcate lângă ministerele Olandei, iar posesorii lor sunt foarte mândri că nu poluează atmosfera folosind maşini, chiar dacă uneori e greu să vii la servicu în costum, pe ploaie şi pe bicicletă.

"Gunoiul e o materie primă preţioasă"

Un inginer albit pe la tâmple, W. M. Sierhuis, cel care a ridicat prima centrală electrică din lume ce funcţionează arzând gunoiul menajer şi mâlul extras din apele poluate, e foarte volubil şi ne explică vesel că incineratoarele, dacă sunt bine construite, reprezintă adevărate mine de aur pentru marile oraşe. Uneori chiar la propriu.

La Uzina electrică din Amsterdam, unde funcţionează "copilul tehnologic" al domnului Sierhuis, se procesează anual 910.000 tone de gunoi biologic (adică relativ curăţat de sticle şi pungi de plastic) şi se obţine un profit anual de 100 milioane de euro! Să faci curăţenie şi să ai profit pare o realizare incredibilă, dar olandezii au dovedit că aproape orice este posibil.

Uzina de procesare a gunoiului produce 545 de gigawaţi şi furnizează agent termic pentru unul dintre cartierele oraşului, New West, generând 50.000 de gigajouli anual. Peste 120 de birouri şi 25.000 de case sunt alimentate cu căldura obţinută din arderea gunoiului biologic şi a mizeriei extrase din apele murdare.

Ţinta finală: poluare zero

Deocamdată, numai 99% din gunoaiele colectate în Amsterdam sunt fie reciclate (precum plasticul, care este exportat în China, sau sticla - ce ajunge direct în topitorii), fie arse, procentul de 1% rămas fiind singura parte ce ajunge la aşa-zisele gropi de gunoi. De fapt, acestea nu sunt nici gropi, iar de gunoi, nici vorbă! Ceea ce nu poate fi refolosit, dar nici ars, şi anume materialele rezultate din demolări sau din refacerea drumurilor, se zdrobeşte fin şi se reîncorporează în fundaţii, atât în construcţia de imobile, cât şi în cea de drumuri.

"În cel mult doi ani, rezolvăm noi şi procentul acela", ne asigură inginerul Sierhuis, care are zeci de invenţii în domeniul reciclării materialelor. "În Olanda punem accent pe inovaţii şi ne-am obişnuit să gândim constructiv şi ecologic", mai spune el. "Nu există gunoi, nu există produse care pot fi aruncate. Nimic nu se aruncă. Totul se transformă", mai adaugă el plin de optimism.

Peisaje idilice, aproape incredibile

Unde se vede tot acest efort pentru a convieţui în acord cu natura? În primul rând în curăţenia care domneşte peste tot. Fiecare casă e frumoasă, câmpurile arată de parcă ar fi terenuri de fotbal bine întreţinute, iar prin ferestrele mari şi curate poţi privi nestingherit cum trăiesc şi muncesc oamenii acestei ţări.

Nici măcar parlamentul n-are nimic de ascuns şi, din stradă, poţi vedea cine ia cuvântul şi cum votează aleşii poporului. Pentru cei veniţi din alte ţări, verdele ierbii, vitele care pasc peste tot liniştite, lebedele de pe canalele din Amsterdam şi gâştele din centrul oraşului Haga, alăturate peisajelor cu mori de vânt şi case plutitoare alcătuiesc un peisaj aproape prea frumos ca să fie adevărat.