Ochiul din triunghi

El a depus o contestaţie la Consiliul pentru Combaterea Discriminării, cerând amendarea instituţiilor care agresează "libertatea de conştiinţă". Sigur, altceva era dacă lupta iconoclaştilor

El a depus o contestaţie la Consiliul pentru Combaterea Discriminării, cerând amendarea instituţiilor care agresează "libertatea de conştiinţă". Sigur, altceva era dacă lupta iconoclaştilor pornea acum două-trei decenii, când icoana Sfântului Nea Nicu îi veghea şi pe copiii din băncuţe, şi pe părinţii din fabrici şi uzine. Cei care, atunci, au tăcut, astăzi au ocazia să strige tare, să se audă până la cer: afară cu simbolurile religioase din şcoli! Nu încape îndoială că vor câştiga. Papa, cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, n-a reuşit să ţină piept ong-urilor. Preşedintele Americii, cel mai tare om din lume, a fost nevoit să trimită felicitări de Crăciun fără să scrie "Christmas" în text, fiindcă nu era "politically correct". Iar Moise-al nostru, dacă nu câştigă la CNCD, face recurs la CEDO, judecătorul suprem european şi, în plus, poate scăpa de toate
grijile lumeşti ale învăţământului preuniversitar.
Cu câtă notorietate va aduna în urma demersului său, îl angajează pe loc, ca activist, o fundaţie care plăteşte salarii nediscriminatorii, în euro. Nu de soarta domnului profesor ar trebui, deci, să ne îngrijorăm noi, ci de a copiilor pe care, până una-alta, îi discriminează "simbolurile". Cu ce inimă intră, oare, un budist din Focşani în clasă, când vede pe perete crucea şi pe tablă subiectele de la lucrarea de control? Să fim serioşi, domnule profet din Buzău!
Dacă reclamaţia viza doar combaterea discriminării, o susţineam din toată inima. Personal, nu m-ar fi deranjat să ştiu că în clasa în care învaţă copilul meu sunt "afişate" simboluri ale mai multor culte. Dar retragerea religiei din şcoli ar fi o greşeală, în acest moment în care nu există alte puncte de reper. Societatea românească nu şi-a găsit nici ea rosturile, darmite oamenii care o alcătuiesc. După ce zeci de ani n-a existat respect pentru valori, e greu să le identifici şi să le impui, de pe o zi pe alta. Elitele or fi ajuns mai repede în ţara Făgăduinţei, dar poporul mai caută, încă, în pustiu, astfel că domnul Moise putea fi ceva mai îngăduitor, aşteptând 40 de ani, înainte să ne dea pe mâna Anti-discriminării. Religia este singurul sistem de referinţă care include în mod riguros morala în corpul său. Cine să le spună copiilor: să nu furi, să nu minţi, să nu-ţi baţi părinţii? Ce să creadă ei mai degrabă: că-i vede şi-i pedepseşte Cel de Sus, care-i urmăreşte printr-un ochi magic, încadrat într-un triunghi echilateral, sau că-i va pedepsi Poliţia, care îi urmăreşte pe DN1 cu camera video? Ambele variante pot fi încercate. Copiii, până să înţeleagă lumea, cred în poveşti, iar educaţia se face, câteodată, şi prin basm. Socializarea, prin mesajele din primii şapte ani de viaţă, are un rol important în formarea caracterului, creionând trăsăturile morale ale adultului. Icoanele sunt periculoase, spun activiştii pentru drepturile omului, dar oare cum sunt mesajele iconice pe care le transmit reclamele sau desenele animate: îndoapă-te cât poţi, loveşte-l pe adversar, înhaţă cât mai mult de la ceilalţi şi dă-le cât mai puţin? N-am auzit pe cineva să reclame subproducţiile tv care fac rating. Pe de altă parte, mulţi elevi de-a "ntâia ştiu ce sunt sistemele de supraveghere video şi înţeleg cât pot fi de eficiente. Da, dar acei copii informaţi află la ştiri şi cum cad poliţiştii români la pace cu infractorii, văd în direct cum îi saltă duba pe cei puşi să apere legea şi observă că, dacă nu-i prinde pe escroci în Europa, slabe şanse să păţească vreun deranj, acasă. Până când statul şi reprezentanţii săi vor ajunge exemplu pentru tânăra generaţie, să lăsăm religiile, oricare ar fi ele, să ajute şcoala.